Exhibition Category: Expoziții trecute

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A DOMNIȘOAREI D. (persoană care trăiește cu HIV în Norvegia)

“Instalația realizată include trei concepte și anume, IUBIRE, PRIETENIE și PERFORMANȚĂ, însă tratate sub un concept unitar al chestionării vitezelor la care este supusă materialitatea cu care interacționăm. Când spun viteze, mă refer la viteza cu care pământul se învârte în jurul propriei sale axe, viteza forței gravitaționale ce împinge planeta în jurul soarelui și viteza cu care universul se extinde și accelerează. Toate aceste 3 viteze, deși nu pare, fac materia să danseze. Prin acest dans cu toții ne aparținem unii altora și nu doar nouă înșine. Viața cu HIV este reprezentată de unul din personaje.” – Daniel Sascău

Daniel Sascău a început să studieze arta încă din clasa a IX-a, când a fost declarat admis la Liceul Național de Arte George Apostu din Bacău. A fost elevul profesorului și deosebitului artist Ovidiu Marciuc. Încă din clasa a IX-a început să participe la simpozioane internaționale de artă, în tabere de artă cu artiști atât din țară, cât și din afara ei. În prezent este masterand al Universității Naționale de Arte George Enescu din Iași, la Facultatea de Arte vizuale și Design, secția Grafică. A participat la numeroase expoziții colective și personale, la simpozioane naționale și internaționale.

Expoziția semnal face parte din proiectul „When ContempArt helps social!” organizat de Asociația Semper Musica. Cu ocazia proiectului 15 artiști români și norvegieni vor expune în Galeria Creart 15 creații artistice legate de dificultățile și provocările vieții cu HIV din Norvegia și România. 

Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A LUI D. (persoană care trăiește cu HIV în Norvegia)

În acest context, prin practica sa, artistul își dorește să pună în perspectivă subiectul familiei și implicațiile pe care le poartă în diferite situații în viața celor ce trăiesc cu HIV. Lucrarea face referire la drumul domnișoarei D., de la venirea acesteia în Norvegia și noua familie în care intră, adaptarea la noul sistem familial și social din care ajunge să facă parte la momentul în care aceasta este diagnosticată cu HIV. – de la tipul de suport oferit în cadrul familiei sale până la accesarea serviciilor unui centru local pentru persoane care trăiesc cu HIV și evoluția personală și emoțională a acesteia până astăzi.

Practica sa artistică, cât și cea curatorială este orientată înspre diferite direcții ale nișelor sociale și micro-societăților, dar și cu zone de orientare către noile tehnologii și new media. Posibilitatea de explorare a artistului și posibilitatea de a oferi o perspectivă amplă în această zonă a persoanelor care trăiesc cu HIV, îi oferă șansa de a extinde o serie de ramificații din punct de vedere al legăturilor personale dezvoltate în această zonă, în urmă cu 2 ani.

Expoziția semnal face parte din proiectul „When ContempArt helps social!” organizat de Asociația Semper Musica. Cu ocazia proiectului 15 artiști români și norvegieni vor expune în Galeria Creart 15 creații artistice legate de dificultățile și provocările vieții cu HIV din Norvegia și România. 

Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A DOMNULUI E. (persoană care trăiește cu HIV în Norvegia)

“În această lucrare am scalat și reinterpretat simbolul HIV – panglica roșie și actul prin care se face depistarea HIV, respectiv prin testarea rapidă HIV realizată prin înțeparea cu acul. Materialul simbolizează sângele, pielea, corpul, prezența cuiva ce este sau este pasibil de a fi seropozitiv, emoția. Lucrarea reprezintă efectiv momentul în care domnul E. a aflat că este infectat cu HIV. El se afla pe un scaun gri, în cabinet, imediat după recoltare. Pe material sunt cusute răspunsurile domnului E. la întrebarea ce este dragostea, cum ar trebui să fie acum dragostea, cum să se raporteze cei purtători de HIV la situație.” – Cătălina Gubandru

Cătălina Gubandru a urmat Școala Internațională de Balet din Kiev, Ucraina, și București România și are o licență în Artele Spectacolului acordată de departamentul de Coregrafie al Universității Naționale de Teatru și Film București, 2004. Lucrările artistei sunt despre prezența și experiența corpului în spațiu, ca artist (performer) si spectator. Lucrează în principal cu definiția de bază a spectacolului, în care există interpret, public, context (frame) și statement-argument. A creat proiecte în rezidențe artistice naționale și internaționale și și-a prezentat lucrările în expoziții, festivaluri de dans, platforme și galerii de artă din România și din străinătate.

Expoziția semnal face parte din proiectul „When ContempArt helps social!” organizat de Asociația Semper Musica. Cu ocazia proiectului 15 artiști români și norvegieni vor expune în Galeria Creart 15 creații artistice legate de dificultățile și provocările vieții cu HIV din Norvegia și România. 

Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

Marius Lupoian – Balconul

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A DOMNULUI C. (persoană care trăiește cu HIV în Norvegia)

„Filmul B A L C O N U L este un scurt metraj de artă cu un puternic mesaj social și educativ. Personajul principal al filmului meu este Luca, un tânăr student care contactează virusul HIV fără să știe cum și de unde. Viața lui ia o turnură dramatică în momentul în care își anunță familia că trăiește cu acest virus. Prin acest film artistul și-a propus să scoată în evidență un flagel îngrijorător la nivelul societății în care trăim și anume IZOLAREA: a noastră față de ceilalți, a celorlalți față de noi, a noastră față de noi înșine.” – Marius Florin Lupoian

Marius Florin Lupoian are 33 de ani și este regizor, actor, pilot de elicopter și manager cultural. A absolvit Facultatea Artele Spectacolului de Teatru în anul 2009 la clasa Suto Andras și Masterul în Arta Regizorului la U.A. Tg. Mureș în 2011 sub îndrumarea Oanei Leahu și a lui Christian Teodor Popescu. Ca actor a jucat atât în teatre independente cât și în teatre naționale sau de stat. Amintim roluri ca Mundo în Piața Roosevelt în regia lui Radu Afrim, Barnardo în Hamlet, în regia Adei Lupu, Ernst în Deșteptarea Primăverii, în regia lui Cristian Ban (T.N. M.Eminescu Timișoara).

Thomas Johansen & Jorge Lera – Flower

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A LUI SEBASTIAN (persoană din România care trăiește cu HIV)

“Cuvântul FLOARE a fost menționat de Sebastian în timpul interviului pe care l-a avut cu artiștii. L-am întrebat: atunci când lași deoparte toate definițiile, preferințele și personalitatea ta, atunci cine ești? El a răspuns: O floare. Îl vedem pe Sebastian ca pe o persoană luminoasă, încrezătoare, care iubește să ajute și să-i sprijine pe alții trăind cu HIV. Ajutându-i să fie puternici și arătându-le posibilitatea de a trăi o viață fericită chiar și cu HIV în România.” – Thomas Johansen & Jorge Lera

Numele artiștilor sunt Thomas Johansen, 42 de ani, și Jorge Orlando Lera, 41 de ani. Ambii locuiesc în Oslo, Norvegia. Jorge este un artist polonez cu experiență în dansul contemporan, iar Thomas este un dansator care a descoperit dansul la bară în noiembrie 2020. Cei doi au început să se antreneze, să exploreze și să creeze împreună, mixând dansul la bară și dansul contemporan. Anul acesta cei doi au interpretat o piesă în cadrul Pride Art Oslo 2021.

“Munca noastră este întotdeauna influențată și inspirată de relațiile umane sub toate formele. Suntem curioși și cercetăm teme din direcția identității, intimității, distanței și nevoii de apartenență în relații. Amândoi avem și oameni în viața noastră care trăiesc cu HIV.”

Vanja Marie Larsen & Fredrik Lindberg Nielsen – Silent Streets

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A DOMNULUI D. (persoană din România care trăiește cu HIV)

„Viziunea noastră pentru film este să creăm o imagine poetică sub forma unui eseu video, care ia atitudine și răspunde la întrebarea: Cum este să trăiești cu HIV în România? Astfel filmul prezintă poze cu viața de zi cu zi din România (străzi, parcuri etc.) După întâlnirea cu Dan în care ni s-a prezentat situația sa unică, am fost amândoi de acord că filmul ar trebui să descrie perspectiva unei persoane și gândurile sale despre cum este să trăiești cu HIV: provocări, familie, rușine, emoții, singurătate, dragoste, frică, speranță…” – Vanja Marie Larsen & Fredrik Lindberg Nielsen

Sunt o mică echipă de film înființată în 2011. De atunci, au făcut în principal documentare, filme și reclame pentru diferite medii și ONG-uri active în domeniul sănătății. O caracteristică comună în filmele lor a fost întotdeauna de a transmite puternic povești vulnerabile cu ființa umană în centrul atenției.

Artiștii menționează: „Noile condiții de trăire ne-au condus în mod constant către noi teme, care pentru noi sunt subiecte importante pe care trebuie să le spunem și să le transmitem mai departe. Sunt lucruri pe care le-am experimentat, pe care dorim să le împărtășim în continuare.”

Expoziția semnal face parte din proiectul „When ContempArt helps social!” organizat de Asociația Semper Musica. Cu ocazia proiectului 15 artiști români și norvegieni vor expune în Galeria Creart 15 creații artistice legate de dificultățile și provocările vieții cu HIV din Norvegia și România. 

Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

LUCRAREA ESTE BAZATĂ PE POVESTEA DE VIAȚĂ A DOMNULUI C. (persoană care trăiește cu HIV în Norvegia)

“Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să empatizez cu persoanele care trăiesc cu HIV și am simțit o nevoie imperativă de a dezvolta și interpreta, din perspectiva mea, relația persoanelor seropozitive cu dragostea. Folia de plastic folosită în fotografiile mele este laitmotivul proiectului meu, sinteza relației prezente pe care o pot observa între persoanele seropozitive și cele negative. Această barieră, aparent insesizabilă, simbolizează neclaritatea pe care cei neinformați o au legat de viața celor care trăiesc cu HIV.” – Mădălina Costache

Mădălina Costache este proaspăt absolventă a cursurilor masterale de pictură ale Universității Naționale de Arte din București și face parte din noua generație de artiști plastici ai Uniunii Artiștilor Plastici din România. Deși la bază formarea sa profesională este cea de pictor, în ultimii ani a experimentat medii foarte diverse. Datorită etapei de căutare personală și profesională în care se află, a participat atât la proiecte de pictură, fotografie, instalație, performance și sculptură, în urma acestor experimente ajungând la concluzia că subiectul este cel care cere tehnica și mediul în care să fie concretizat proiectul. Principalele medii în care s-a manifestat în ultima perioada au fost pictura și fotografia.

Expoziția semnal face parte din proiectul „When ContempArt helps social!” organizat de Asociația Semper Musica. Cu ocazia proiectului 15 artiști români și norvegieni vor expune în Galeria Creart 15 creații artistice legate de dificultățile și provocările vieții cu HIV din Norvegia și România. 

Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

Pandemia a schimbat felul în care ne raportăm unii la alții, la viață, în general, și, poate în cel mai radical mod, a schimbat dinamica scenei performative. Am învățat să ne adaptăm în permanență, să căutăm mijloace noi, să supraviețuim, să găsim căi prin care să putem intra în contact cu publicul, chiar și atunci când pare imposibil. Traversăm o perioadă care a generat incertitudini, neîncrederi, frustrări, dar și o perioadă care a dat naștere unor căutări necesare și unor producții neașteptate, hibride, dovada faptului că teatrul va găsi întotdeauna forme de supraviețuire. Seria celor 4 performance-uri work in progress creart/Teatrelli și spectacolul-aplicație „The Walks” by Rimini Protokoll sunt, fără îndoială, creațiile „încăpățânate” ale acestor vremuri:

Performance-ul colectiv „INT.EXT” a fost conceput într-o perioadă în care sălile de teatru erau închise, fiind construit ca un manifest-declarație, un spectacol de tip guerrillă, prezentat nu pe o scenă, ci în vitrinele galeriei de artă contemporană și design Galateca. Un performance despre statutul artistului independent și despre sensul artei în lumea de acum, modificată fundamental de consecințele generate de pandemie.

Spectacolul „Băiatul văduvă” pătrunde în intimitatea profundă a relațiilor interumane, a stigmatelor sociale și vorbește despre rănile intime și politice ale lumii în care trăim. Pentru că, după această lungă izolare, teatrul poate redeveni și o artă a vindecării.

Instalația-performance „4 Discursuri” a fost concepută ca o expunere polifonică, democratică, menită să chestioneze – cu mijloace specifice – actuala problematică pandemică: individ versus societate versus sistem politic versus politici consumeriste sau militantiste.

Dual – un performance despre prietenie, despre dualitatea ei, despre multiplele fațete ale acestei relații ciudate, în special în contextul schimbărilor comportamentale cauzate de pandemie. O invitație la a privi prietenia dincolo de clișeu și, totodată, o formă de căutare a mijloacelor de expresie artistică.

THE WALKS by Rimini Protokoll, o co-producție internațională în premieră, un spectacol-experiment care redefinește mersul pe jos ca pe un adevărat scenariu teatral. Realizat sub forma unei aplicații pentru smartphone, „The Walks” este o colecție de 9 scurte spectacole audio-ghidate, concepute pentru anumite locuri specifice din orice oraș din lume și o invitație de a redescoperi împrejurimile și de a interacționa cu ele. Vocile, sunetele și muzica transformă, pas cu pas, locuri familiare în decoruri și diferite peisaje în autentice scene de teatru.

Mulțumim artiștilor pentru puterea lor de creație!
Mulțumim fotografilor (în ordine alfabetică) – Bogdan Botofei, Adi Bulboacă, Adi Tudose, Mihaela Tulea – pentru imaginile-document!
Mulțumim partenerilor – de la Goethe-Institut București și Institutul Francez din România la JTI și UniCreditBank – pentru implicare, susținere și, mai ales, încredere!

„Viața contemporană e foarte colorată și uneori frumosul se confundă cu ecranele luminoase, puternic colorate. Artificialul a devenit și este <frumosul> nostru cotidian. Pelicula creată de uleiul ars face același lucru pe care îl face și un ecran, producând o cromatică seducătoare, care te atrage cum te atrage un curcubeu. Doar că, în acest caz,  <frumosul>  este creat dintr-o substanță uzată, dintr-un deșeu”, mărturisește Bogdan Spătaru.

În instalația Dual, Bogdan Spătaru urmărește tensiunile și contrastele care reies din întâlnirea materialelor. Tensiunea aceasta este punctul de legătură cu tensiunea corpurilor în spațiu la întâlnirea cu obiectele din performance-ul despre prietenie DUAL, o producție work in progress Teatrelli. 

Bogdan Spătaru (n. 1981) este artist vizual, scenograf și grafician.

Cât timp petrecem pe zi cu ochii în smartphone? Cum ar arăta o conversație face-to-face cu jumătatea, dacă și atunci când suntem unul lângă altul am vorbi tot prin mesaje? Cât de reală mai este de fapt interacțiunea dintre noi acum, când suntem cu toții imersați în online?

Prin expoziția WE ARE SUPER OK, artistul Mircea Moroianu își propune să radiografieze, cu umor și cu o doză de ironie, alienarea socială prin care trecem acum, în epoca interacțiunii virtuale.

„Când desenez sunt ca un scanner. Desenele mele sunt sinteze și opinii despre ce văd dincolo de primul strat al unui lucru, al unei întâmplări. Așa cum zicea o persoană foarte dragă, desenez idei, nu vaze cu flori. Mă gândesc uneori zile în șir la un desen și – când îl văd suficient de clar – îl desenez în câteva minute”, mărturisește Mircea.

Printre temele abordate în expoziția WE ARE SUPER OK se numără alienarea prin tehnologie, depărtarea de noi înșine, indecizia cronică și adaptarea la o relație toxică.

Instalația video „Are we Super OK?” spune povestea migrației vieții noastre în online și are la bază textul piesei de teatru „Super OK”, scris de Mircea Moroianu și premiat de mai multe teatre din România.

Mircea Moroianu este artist vizual, muzician şi scriitor, iar în prezent lucrează în comunicare, în calitate de copywriter. Desenele sale au fost expuse în galeriile Galateca şi Artfooly, la festivalul Romanian Design Week în 2017 și 2018 şi în Grecia, în cadrul Art Atena.

Fluturi et al. reprezintă o colecție de lucrări audio-vizuale de explorare a meta spațiului modelelor teoriei haosului. Din fundalul unor traiectorii care pot părea haotice se dezvăluie formațiuni care invită la introspecție; în ciuda sensibilității sistemului, din orice punct începe să fie parcurs, acesta pare să evolueze similar, dar nu identic.

Descrierea titlului:
În punctul de origine al Teoriei Haosului stă Edward Lorenz, un meteorologist care face o încercare de a simula un model simplificat al condițiilor atmosferice. În ciuda faptului ca nu și-a atins scopul, ecuațiile pe care le-a folosit au dat naștere unui model grafic alcătuit dintr-o serie de traiectorii ce amintesc de o pereche de aripi. În cultura pop, filme precum Jurassic Park (1993) și The Butterfly Effect (2004), precum și numeroase lucrări literare au popularizat sintagma “butterfly effect”. Titlul, Fluturi et al., juxtapune două laturi ale unei chestiuni obscure ce ține de teoria matematică – ca practică academică și cultura populară – ca mediu de difuzie și popularizare a unor concepte avansate.

O expoziție satelit a festivalului de artă și tehnologie NOVA care i-a reunit la București pe unii dintre cei mai inovatori artiști ai momentului, dintre aceștia Joan Fontcuberta, Paula Vitola sau memoryMechanics.

Sebastian Comanescu este designer computațional / new media artist și lucrează în București. A absolvit cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu în 2018, iar în prezent studiază Tehnologii Interactive pentru Artele performative și Media în cadrul Centrului CINETic al UNATC București. A lucrat ca designer în Bucuresti și Londra și a avut colaborări în Polonia și Olanda. Lucrările sale au apărut în expoziții colective internaționale (Ars Electronica Festival) și locale (BIOS, Romanian Creative Week). În 2020 a înființat propriul studio care practică o abordare bazată pe cercetare în dezvoltarea de proiecte de design, architectură si New Media. La baza metodologia de lucru preia si analizează forme și fenomene naturale care mai apoi sunt traduse în design-uri informate pe baza unui proces de lucru computațional.

Multă vreme, lumea a fost privită – și creată – din unghiul vizual al bărbaților.

EUNIC România propune o schimbare de perspectivă și vă invită să priviți prin ochii femeilor, mai precis prin lentila camerei de filmat și prin realizările unor regizoare, scenariste și producătoare de seamă, care au marcat industria cinematografică. Prin acest eveniment, ne dori să echilibrăm balanța genurilor în creația artistică, dând nu doar Cezarului, ci și femeii ce este al … tuturor.

Cinefemina este o recunoaștere a excelenței artistice a femeilor, dar și o salvare de la uitare a unor nume marcante, care, încă din perioada filmului mut, au contribuit la nașterea și maturizarea celei de-a șaptea arte. În fond, artele au fost dintotdeauna patronate de Muze, nu ?

Prima ediție a festivalului CINEFEMINA, organizată de EUNIC România, în parteneriat cu creart, în Grădina cu Filme – Cinema & More, în periada 8 – 18 iunie 2021, este completată de o expoziție de portrete dedicate regizoarelor incluse în program, precum și de un trailer de prezentare a festivalului.