Exhibition Category: Expoziții trecute

„Blue door este un proiect work-in-progress care face parte dintr-o construcție expozițională numită Apocalypse/Beatus, o serie de foto-montaje inspirate din beatus-ii spanioli din secolul al XI-lea. Beatus-ii sunt manuscrise iberice din Evul Mediu unde erau comentate și descifrate interpretările din Apocalipsa după Sfântul Ioan. Apocalipsa este un termen ce anunță un sfârșit și un început dihotomic: sfârșitul lumii, așa cum o știm noi și, în același timp, fericirea absolută (după tragic). Blue door vorbește despre interpretarea acestor termeni din perspectiva performativă, printr-un obiect și o prezență umană, în căutarea meditației. Proiectul Blue door este un performance/instalație, care are ca inspirație partea interioară a clădirii, unde Arantxa Etcheverria are atelierul de lucru, o clădire construită de Marcel Iancu în 1934. Blue door face parte din aceleași căutări meditative ca cele din Red door: o zonă arhitecturală din atelierul artistei va fi refăcută și folosită într-un ansamblu performativ pe subiectul apocalipsei și al fericirii promise.“ (Eugen Rădescu)

Arantxa Etcheverria (n. 1975) este artistă de origine franceză, a studiat artele vizuale la Villa Arson din Nisa și scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Din 2013 a desfășurat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului său din București. Fie că e vorba de pictură, de instalație sau de montaje foto și video, lucrările ei sunt rezultatul unei analize minuțioase a geometriei spațiului. A expus, printre altele, la Art Safari (2018), ArtEncounters (2017), Architectures, BARIL, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2016, solo); DADADA, Media Art Festival, Muzeul de Artă Arad (2016); O tăcere dialogică, Club Electroputere, Craiova (2016); Comedia, Art On Display Project, Musette Kube, București (2015, solo); Video Zoom Romania, Museo di Roma / Sala Uno, Roma (2015); Corner, Galeria Calina, Timișoara (2014, solo); Objects of Desire, Galeria Sabot, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2014); Studio/Structures, Muzeul Național de Artă Contemporană – Anexa, București (2013, solo); BB6 – Bienala Internațională de Artă Contemporană București (2013). Este reprezentată de galeria BARIL, Cluj-Napoca. Trăiește și lucrează la București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion, București.  A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badischer Kunstverein, Karlsruhe; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. Este lector la Universitatea București și profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

„Tot timpul mi-a plăcut să mă uit pe geam, în casele oamenilor și mereu mi s-au părut poetice orele de seară, când sunt toți acasă. Și mereu mi s-a părut că ferestrele se deschid spre interior, nu doar fizic, ci și simbolic. Iar în perioada aceasta, de dinainte de Crăciun, văd blocurile din București ca pe un uriaș advent calendar, în care fiecare fereastră ascunde o istorie personală, din care – pentru o secundă sau două – fac și eu parte.” (Andreea Chirică)

„Curiozitatea este un element de bază al cunoașterii, cu toatea acestea funcția sa biologică și mecanismele neuronale care o determină sunt puțin cunoscute. Andreea Chirică analizează și reflectă asupra mecanismului social al curiozității. Dorința de a cunoaște viața altora devine mai profundă în preajma sărbătorilor de iarnă când ni se pare că Moș Crăciun e prin vecini.“ (Răzvan Ion) 

Andreea Chirică este artist și autor de romane grafice. A publicat cartea ”The year of the pioneer” în 2011, cu care a participat la Comic Con New York și la Salonul Internațional de Bandă Desenată de la Barcelona. Al doilea roman grafic, ‚Home Alone‘, a participat la expoziția centrală Romanian Design Week 2017 și a primit premiul pentru ilustrație la “Cele mai frumoase cărți din România” tot în 2017. A publicat bandă desenată și ilustrație în The Guardian, LA Times, Die Tageszeitung, Re:public Sweden, Elle Romania, Scena9, DOR etc. A expus la Residenzpflicht Berlin, Kunstraum Walcheturm Zürich, Visual Kontakt Cluj, creart Gallery București, Centrul Mora București, Muzeul Național de Artă Contemporană București, etc.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisabona; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery – Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor la Universitatea București, unde a predat un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator și curator șef al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena și București.

Imagine: Andreea Chirică, „Inside Out“, desen pe hârtie, 2019.

Official wine Serve

www.serve.ro

„Bulboacă creează imaginea imaginând locuri noi, suprarealiste chiar, uneori dincolo de ideile regizorului sau ale scenografului de teatru. El transformă fotografia de teatru în fotografie pusă în scenă (fotografie înscenată), fiind familiarizat cu limbajul vizual al cinematografiei și selectând cu atenție elementele vizuale. Astfel, lucrările sale fotografice trezesc amintiri narative în mintea spectatorului, care alcătuiește o poveste proprie înainte chiar de a vedea spectacolul. Utilizând mecanismele mentale deduse ale publicului și memoria teatrală a acestuia, fotografiile sale generează un aspect cu totul personal. Bulboacă este artistul-fotograf care oferă publicului o imagine statică și îi permite să genereze începutul, mijlocul sau finalul propriei narațiuni.“ (Răzvan Ion)

Adrian Bulboacă este fotograf, specializat în fotografia de teatru. Primele fotografii le-a realizat la vârsta de 16 ani. A fotografiat peste 1000 de producții  în toate teatrele naționale din țară și a lucrat cu regizori din toate generațiile, printre care Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, Gianina Cărbunariu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Catinca Drăgănescu, Bobi Pricop, Eugen Jebeleanu, Radu Nica, Carmen Lidia Vidu și alții. A documentat întregul proces de lucru al spectacolului „Rinocerii”, regizat de Robert Wilson, și a fotografiat producțiile lui Robert Lepage în trei orașe europene. A expus în spații ca Muzeul Național de Artă Contemporană, Palatul Kalinderu sau Institutul Cultural Român din Paris. Trăiește și lucrează la București.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisabona; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery – Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor la Universitatea București, unde a predat un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena.

Imagine: Adi Bulboacă, „Un exercițiu de Commedia del’Arte“ (regia: Tudor Lucanu), print on paper, 2012.

“Two different constructs este proiectul în care arhivez imagini iconice care aparțin unei zone geografice – Dobrogea – care a suportat etape succesive de mișcări masive de populații, dinspre și înspre Asia, care a experimentat cu succes conceptul bunei vecinătăți și a evitării conflictelor pe parcursul a zeci de generații.
La scară istorică, migrația poate fi privită ca un proces în plină desfășurare, element al unui complex și invizibil sistem care ne „conduce” și care reface, la intervale de timp aparent întâmplătoare, harta geostrategică a rutelor de strămutare.
Schimbarea perspectivei de abordare a diferențelor culturale, politice, religioase conduce la construcția unei noi logici capabile să armonizeze elemente contrare, să dizolve granițe, să netezească prejudecăți și să genereze o misiune pacificatoare.
În Two different constructs propun toleranța și acceptarea ca instrumente esențiale de ajustare a aspirațiilor și intereselor, înlăturându-se astfel pericolul unei dominații de orice fel.” (Loredana Stancu)

“În Two different constructs, proiect work-in-progress al Loredanei Stancu, avem de a face cu o întâlnire oarecum fericită, cel puțin deocamdată…
Pe de o parte se află femeia occidentală, modernă, eliberată de orice fel de constrângeri, iar pe de cealaltă parte un tip de construcție cu specificități arhitecturale distincte, landmark ușor recognoscibil al unei culturi religioase conservatoare.
Ne referim aici la construcțiile de cult islamic – geamii, moschei etc.
Loredana Stancu este fascinată de aceste construcții atipice ale căror minarete, în marea lor majoritate, sunt aruncate spre infinit în mod decisiv, aproape violent, însă, subliminal, artista realizează forța contrastului dintre cele două entități; propria persoană versus construcția per se.
Pe parcursul a 3 ani de lucru analitic, Loredana Stancu a documentat riguros o serie de astfel de construcții, care descriu un traseu imaginar încărcat de seducție, harta unui teritoriu familiar – Dobrogea – acolo unde culturi diferite coexistă, în mod natural și fermecător, prin diversitate și coloratură.
În fața fiecarei construcții artista s-a fotografiat figură întreagă, verticală precum minaretele, întocmai ca într-un postcard as souvenir, spre aducere aminte despre o normalitate posibilă cândva.
Două constructe aparent incompatibile se întâlnesc, în mod firesc, în același timp, în același spațiu.
Aici, acum, încă mai este posibilă o astfel de întâlnire. Nu se știe însă pentru cât timp. Într-un viitor guvernat din ce în ce mai mult de intoleranță și radicalism, acest tip de normalitate este pus sub semnul întrebării.
Cum poate fi totuși prezervată această normalitate?
Depinde de foarte mulți factori care țin mai degrabă de felul în care se vor aranja diferite layere sociale, politice, economice, religioase etc. Depinde de cum va funcționa „fibra” organică a civilizației umane în viitorul apropiat.
Rămâne de văzut…” (Cătălin Burcea)

Loredana Stancu este artistă vizuală. Lucrează și expune în principal fotografie și desen, acestea fiind mediile sale preferate, însă pentru anumite proiecte folosește uneori și pictura sau video. În proiectele sale de lungă durată cercetează și arhivează, în mod reflex, simboluri, clișee, imagini iconice specifice diferitelor culturi / civilizații. Fără a avea pretenția de a decripta automat valențele semiotice ale acestora, este interesată de felul în care se construiește imaginea actuală și care sunt parametrii care determină puterea ei de seducție. Date fiind perioadele de timp relativ îndelungate ale proiectelor tip work-in-progress, expune extrem de rar și doar pentru a puncta – când este cazul – unele registre importante în structura proiectelor sale. În 2011 expune la ALERT studio prima serie de fotografii sub forma unei foto-instalații de mari dimensiuni, intitulată “The Particle Moderator”, primul act din arhiva “Urban Signs”. Practica sa artistică presupune în mod curent numeroase intervenții minimalist-subversive în spații publice sau alternative, în diverse locații cum ar fi: Berlin – 2005, Atena – 2007, Kassel, Frankfurt, Linz, Brno – 2007, Istanbul – 2005, 2011, Paris – 2008, Varșovia – 2014, Viena – 2014, 2016, Cluj – 2017, București – 2000, 2003, 2009, 2018. Trăiește și lucrează la București.

Cătălin Burcea este artist vizual, co-fondator și coordonator de proiect la ALERT studio, artist-run space din București. În perioada 2009 – 2018 a curatoriat o serie de proiecte ale platformei program „White Code” la ALERT studio. În 2014 a mai curatoriat expozițiile „Multo Post Futurum” din cadrul evenimentului New Energies (Romania Focus), organizat de ViennaContemporary, și “1 min. & 45 sec. / A great future behind us” la Contemporary Art Ruhr – Essen. Ca artist a expus printre altele la Bienala JCE (6), Beffroi de Montrouge, Paris; AltroQuale, Jesi, Ancona; Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Victoria Art Center, București; Galeria Calina, Timișoara; ARCUB Gabroveni, București; Alert Studio, București; VIENNAFAIR, Viena; Contemporary Art Ruhr, Essen; Centrul de Artă Contemporană Castel Ujazdowski, Varșovia; Galeria Spațiu Intact, Cluj-Napoca; Knoll Gallery, Viena; Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca. Recent a fost selectat să reprezinte România în expoziția “How We See Things”, organizată cu prilejul Președinției Austriei la Consiliul UE. Trăiește și lucrează la București.

„Nimeni nu se îndrăgostește cu scopul de a răni obiectul afecțiunii sale, cu atât mai puțin pentru a se răni pe sine. Totuși, ființe umane, națiuni trec de la stadiul de iubire direct la război. Strategia iubirii presupune puterea absolută a farmecului seducției. Estetica seducției este un subiect diferit ce ar trebui discutat.
Iubirea este, în aceeași măsură ca și geostrategia, o pseudoștiință. De fapt, iubirea și geostrategia au multe în comun. Creează războaie, alianțe, construiesc imperii, distrug națiuni. Iubirea și-a pierdut strategia.
‚Geostrategic Love’ este o cercetare devenită expoziție, realizată în Deșertul Arabiei, Marea Arabă și Marea Neagră. Pe fiecare mal al apei descoperim un joc. O femeie jonglează pe plajă, un fileu de volei care sugerează un joc trecut și abandonat datorită căldurii care face imposibilă prezența umană. Două zone strategice în ecuația mondială, cu jocul aferent în mijloc. Prezența umană este aproape ignorată. Prezența cea mai importantă, de fapt. Am simțit la fel fotografiind cele două imagini: iubire și abandon. Dacă ne apropiem și privim îndeaproape, obiectul iubirii capătă o structură diferită. În fapt, este structura reală.
Gândirea startegică trebuie să se întoarcă la iubire. ‚Geostrategic Love’ poate fi un nou obiect de studiu în academie.“ (Răzvan Ion)

„La Răzvan Ion cunoașterea și iubirea sunt două elemente frecvent utilizate în practica sa artistică. Cunoașterea prin iubire, iubirea prin cunoaștere. ‚Geostrategic Love’ subliniază un contrast puternic între existența iubirii și imposibilitatea existenței în lipsa acesteia. Contrast regăsit și în simbolismul apei. Apa este atât o graniță, cât și o legătură între zonele separate de aceasta. Lucruri ce întâi par a fi antagonice, acum – la o analiză mai atentă – par a avea multe în comun. Fotografia este dusă mai departe de modul de expunere clasic. Artistul intervine peste acestea fie prin întăriri și sublinieri ale anumitor elemente, fie prin alte imagini proiectate peste fotografie.” (Theodor Moise)

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery- Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena și București.

Theodor Moise este artist, grafician și curator. A expus în diverse contexte, a editat și ilustrat cărți și reviste. Recent a fost selectat de Art Theorema – Imago Mundi Highlights pentru a fi parte din colecția anului 2019. A fost asistent curator și grafician în cadrul Bucharest Biennale 8 – “Edith your future”, precum și grafician și unul dintre curatorii Festivalului de Fotogarfie „Reforoma Photo Days 1”. Lucrările sale cuprind de la fotografie la video, obiect, instalație, pictură și desen. Printre spațiile în care a expus se numără Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Galeria creart din București, Art Theorema – Imago Mundi Highlights și Fantom, Berlin. Trăiește și lucrează la Viena și București.

„Limita subtilă dintre viață și moarte, timpul, superstițiile și identitatea de gen sunt axele în jurul cărora se construiește creația mea. Arta mea este, în mare parte, o arhivă a diversității umane, o reflecție asupra fragilității universului uman, cartografiind anxietatea nașterii și a morții. Colecționez diverse obiecte, fetișuri, fotografii, ecografii și haine (cum ar fi rochia de mireasă a mamei mele, salopeta tatălui meu, pe care a scris ultimele sale cuvinte, o carte de sfaturi practice de la bunica mea – trecută prin generații) și le asociez obiectelor pe care le-am țesut din mărgele ca o anatomie prețioasă și fragilă (inimă, stomac, placentă).” (Magdalena Pelmuș)

“În timp ce vorbim…” undeva se naște o stea, iar altundeva moare o alta. Magdalena Pelmuș propune un discurs emoțional, dar și rațional, despre procesele dure și naturale ale vieții – de la naștere până la moarte. Un traseu de citit în cheia abordării acestor procese naturale, în firescul lor, optimist și sarcastic – și de aceea, poate nu degeaba – ironia și sarcasmul sunt cele mai spectaculoase atribute cu care postmodernitatea lucrează. Există un soi de anxietate a existenței, însă practica artistică propusă de Magdalena Pelmuș ne invită mai degrabă să ne scuturăm de negru-gri și să îmbrățișăm culoarea, patosul, sclipirea.” (Eugen Rădescu)

Magdalena Pelmuș, artist vizual și performer, s-a născut în 1974, în Constanța, România. A absolvit Universitatea de Artă din București și devine co-fondator în grupul SURSA, în 1999 și Loading Open LAB-spațiu artist-run, în 2006. Începând cu anul 2000, lucrările sale au fost expuse în bienale, muzee și galerii, cum ar fi cea de-a 3-a Bienală Internațională de Artă Contemporană București, România (2008); Bienala de Print Vilnius, Lituania (2008); Bienala Internațională de Miniatură, Galeria Modernă, Gornji Milanovac, Serbia (2008/2018); Snapshot România, Artiști contemporani din România, Treviso, Italia (2014); E-Bienale III, Centrul de Artă Victoria, București, România (2015); Muzeul de Artă Contemporană Sofia Arsenal (MAC), Bulgaria (2016); Bienala Art Encounters-Balamuc, Timișoara, România (2017); Imago Mundi, Salone degli Incanti, Trieste, Italia (2018). Lucrările sale pot fi găsite în colecții private și de stat, cum ar fi Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Colecția Luciano Benetton, Italia; Banca Europeană de Investiții, Luxemburg; Muzeul de Artă, Dobrich, Bulgaria; Carrefour des Arts, Normandia, Franța; M21, Langenlois, Austria sau Centrul Cultural Galeria Modernă, Gornji Milanovac, Serbia. Locuiește și lucrează în București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion București, “Hidden Shadows/Roma stories” la Mobius Gallery București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlsruhe; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris; Gulbenkian Centre, Lisabona. Este lector la Universitatea București și profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

„Pregătesc o serie de lucrări bazate pe ideea că sunt un artist prepper (prepper este o persoană care crede în evenimente apocaliptice și mereu se pregătește pentru catastrofe n.t.). Utilizez practica mea artistică în a mă proteja de un eventual viitor întunecat care ne așteaptă. De ce anume am nevoie pentru a supraviețui? Cum pot utiliza munca mea pentru a îmi fi de ajutor în cazul unor scenarii diferite în viitor și, în același timp, cum pot exprima dezastrul evident la care participăm cu toții? Când am început seria Apocalypse Insurance (Asigurare pentru apocalipsă) am acționat în baza unei critici consistente la adresa ideii <asigură-te că familia ta este în siguranță>. O idee pe care este bazată întreaga industrie a asigurărilor, așa cum aceeași industrie se bazează pe cei care sunt preppers.” (Linda Tedsdotter)

„Linda Tedsdotter adresează întotdeauna întrebări esențiale, la care nu ne-am gândit până acum, în forma unor instalații multimedia spectaculoase. Practica sa artistică intensifică experiența spectatorului într-un mod particular și ridică întrebări care nu au mai fost formulate în această manieră. Apocalypse Insurance este un concept permanent care generează expuneri diferite. În București vom arăta o nouă componentă a conceptului imaginată într-o manieră neașteptată. Tedsdotter folosește seducția putere-joc care face expoziția dezirabilă.” (Răzvan Ion)

Linda Tedsdotter este artist și curator. Lucrările sale au fost expuse încă din 1988 în diverse muzee, festivaluri sau galerii de artă precum Kaohsiung International Arts Festival in Taiwan (China, 2003), Museum of Contemporary Art in Zagreb (Croația, 2004), Moderna Museet in Stockholm (Suedia, 2006), Palais the Tokyo in Paris (Franța, 2013), OFF Biennal Cairo (Egipt, 2018) etc. Tedsdotter este și curator independent și deține poziția de coordonator internațional al programului de rezidențe de la Konstepidemin Gothenburg. A fost membru al board-ului Röda Sten și Gothenburg Biennale, al revistei Paletten și al galeriei artist-run Box. Trăiește și lucrează în Gothenburg. www.tedsdotter.com

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017.

„Un singur compozit, o singură structură, o singură paradigmă sau stil de abordare. Poate fi asta suficient în a înțelege ce se întâmplă în jur? Nevoia pe care o simțim în alegerea a ceea ce vedem este impulsionată de modul de gândire și perspectivă, pentru că societatea în care astăzi ne desfășurăm gravitează în jurul acestor noțiuni. Nu ca elemente de sine stătătoare, ci în contextul social universal. Începutul, ca nou, vine din modul de gândire nou, din perspectiva nouă, cu postmodernitatea ca moment temporal și spațial nou pentru societate. Vedem în jur, în jos, în sus – apropiem perspective, dar cum le putem lipi, aglutina astfel încât să compunem un ideal de realitate și nu un simulacru. Fotografia lui Cornel Lazia vorbește despre un ecosistem, format din compunerea dintre clădiri, oameni, stiluri de viață și obsesii urbane.

În fotografia sa, Cornel Lazia explorează ideea unui nou cod al orașelor prin reinterpretarea relației om-structură, având intenția finală de a crea un oraș ideal care trăiește și respiră într-o dimensiune imaginară, înmagazinând aspirații ce se hrănesc cu inspirație. La un nivel strict personal, această selecție ilustrează numeroasele sale conexiuni cu aceste “aglomerări umane”, adevărate reactoare ale omenirii care alimentează progresul și paradoxal, uneori, speranța.” (Eugen Rădescu)

Cornel Lazia a început să creeze fotografii în 1990, anul care a marcat sfârșitul erei comuniste în România. La scurt timp, a început să filmeze scurt-metraje. „Phoenix” și „Mimi” sunt două dintre filmele sale care vor stabili tonul lucrărilor sale ulterioare. “Phoenix” a fost un film de festival care vorbea despre revenirea uneia dintre faimoasele trupe folclorice românești, „Phoenix”, pe scena românească după ce au fost în exil timp de 20 de ani. Acesta a fost doar începutul unei fuziuni între pasiunea sa pentru fotografie și interesul său pentru muzică. În anii care vin, Cornel a început să fotografieze scena muzicală emergentă din București. Fotografia lui a ajutat la afirmarea unor artiști, din primele zile de existență ale formațiilor Șuie Paparude, DJ Vasile, BUG Mafia, Omul cu Șobolani, Deceneu. “Mimi”, al doilea film scurt, ilustrează calitățile mai senine ale operei sale. O mulțime de aspecte contemplative ale lui Cornel pot fi văzute în fotografia de modă: portrete, cărți de model în Elle, Beaumonde, Tabu, Cosmopolitan și One. Tehnicile sale de iluminare precise și stilul său curat și spontan de a fotografia, includ o gamă largă de subiecte și clienți. În prezent, Cornel lucrează cu capturarea instantaneelor ​​a tot ceea ce provoacă ideile moderne urbane. Trăiește și lucrează în București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, „Common Nostalgia” la Pavilion, “Hidden Shadows/Roma stories” Mobius Gallery București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris, Gulbenkian Centre, Lisabona. Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

“Imaginile tind să trăiască altfel decât ne place să credem. Le aruncăm în lume și socotim că ele încriptează semnificații controlate, infuzate într-o zeamă culturală a invariabilului. Gândim că se afundă într-un nod al emoționalului tropic, chiar dacă pare că le cerem să-l eludeze discret. Trecând prin multiple procese de apropriere, imaginea (în mod special, imaginea fotografică) sfârșește adesea prin a se poticni (cel puțin din punct de vedere expozițional) în bidimensionalul traducător al tridimensionaluilui. Deschizând un drum speculativ vizualului și răsucind semnificațiile de-a gata, ajungem invariabil la punctul 0 al culturii-jocul. Propun să mutăm cognitivul din imaginarul colectiv în cel empiric și să scoatem imaginile la joacă (și pe noi, odată cu ele). Să le lăsăm să se așeze, construiască, învârtă. Să le lăsăm să se ascundă și să se arate. Să le atingem, nu doar să le privim.” (Sabina Suru)

“Sabina Suru este o artistă ce lucrează cu fotografia cum puțini din mediul ei o fac. În mod constant îi găsește noi forme și expunerea diferă atat de la un spațiu la altul cât și de la un concept la altul. Exploatează o infinitate de forme, dimensiuni, reflexii, transparențe, obținând noi forme de percepție a realității. Explorare ce are loc sub forma unui joc, al unui joc continuu. Astfel, Suru ajunge să vorbească despre diverse mecanisme de speculare și interpretare a imaginii. Imagine ce este transformată și modificată în mod repetat de succesiunea de lentile și a diferitor corpuri ce intervin între privitor și imagine. De la imaginea realizată inițial până la cea finală intervin nenumarate sisteme de cercetare obsesivă a modului în care o imagine poate fi observată. Sabina se poziționează astfel mai mult undeva în jurul conceptului de imagine prin fotografie, acesta din urmă devenind un mijloc de expresie.” (Theodor Moise)

Sabina Suru (n.1986) trăieste și lucrează la București. Este activă în zonă de fotografie și intermedia, fiind interesată de felul în care abordări narative și obiectuale pot participa la o lărgire a spectrului formal, conceptual și expozițional al fotografiei. A expus în țară și în străinătate-White Noise Gallery [IT], Fabrică de Pensule, Mezanin, Quadro Gallery, Atelier 030202, Anca Poterasu Gallery, MateriaRepositorium, Linotip, MNAC București, Muzeul de Artă Cluj etc., fiind activă și în mediul editorial local (Exposing Movement) și internațional (Svaya, Apofenie Magazine etc.).

Theodor Moise (n. 1996) este artist, grafician și curator. A expus în diverse contexte, a editat și ilustrat cărți și reviste. Recent a fost selectat de Art Theorema – Imago Mundi Highlights. A fost asistent curator si grafician în cadrul Bucharest Biennale 8 – “Edith your future”. Lucrările sale cuprind de la fotografie la video, obiect, instalație, pictură și desen. Printre locurile în care a expus se află Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Galeria Creart, Art Theorema – Imago Mundi Highlights și Fantom, Berlin. Trăiește și lucrează la București.

„Comunicarea nonverbală transpusă prin lumină și fum, determină oțelul să reprezinte doar un vehicul personal și ideal pentru a le fuziona pe cele două, totul reprezentând o utopie. Ceva doar aparent prezent. Sculptura comunică cu întreg spațiul, m-am folosit de lumină și fum pentru a inunda fiecare atom din încăpere. Întreaga compoziție este dominată de contrastul puternic dintre materii, omogenizându-le am determinat sculptura să respire și să comunice cu spectatorul.” (Daniel Rădulescu)

„Lumina desface noi sensuri ale oțelului, impenetrabil apriori. Experiența devine conținutul expunerii. Obiectul devine din esențial secundar, iar impactul asupra privitorului conceptul. Intersecția dintre materie și lumină în relaționarea cu spațiul te poziționează într-o altă perspectivă decât cea așteptată inițial. Imaginea întregii expuneri devine cinematică, duce cu gândul la ceea nu percepem și amintește de „Stranger Things”. Daniel Rădulescu este self-conscious, autoreferențial, forțează limita celuilalt, mai mult decât limita sa sau a materialului utilizat.” (Răzvan Ion)

Daniel Rădulescu (n.1990) este grafician și sculptor independent. A studiat grafica tradițională la liceul „Hans Mattis Teutsch” din Brașov și sculptură la Universitatea de Arte Plastice din București. A avut mai multe expoziții de grup în București-Național Library, LaBorna art contemporary gallery, UNAgaleria, Qreator, Palatul Știrbei, Palatul Ghika, Palatul Noblesse, galeria Occidentului, Palatul Parlamentului, a mai expus în Cluj-Napoca,Timișoara, Brașov și în Roubaix(Franța), în cadrul evenimentului „La Braderie de l’Art” la La Condition Publique. În 2016 a avut două solo show-uri la galeria Kube, iar în 2017 solo show-ul intitulat ”MEИTAL” la „Helvetia luxury watches”.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev; etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017.