Exhibition Category: Expoziții trecute

„INEVITABIL reprezintă un amalgam de trăiri dintr-o perioadă lungă, incertă și apăsătoare. Ilustrațiile acoperă un spectru larg de sentimente personale transpuse vizual într-o formă clară, repetitivă, dar, totodată, cu accente și dinamici variate. Asemănătoare sau diferite, fiecare inimă redă întâmplările unei zile din izolare.” – Denisa Berceanu

„INEVITABIL este o amprentă lăsată într-un cocon sub o pernă din 2020, într-un apartament dintr-o lume care a trăit la unison un atac de cord spiritual. Paletar intim al stărilor de spirit de la alb la negru cu valoare de ‘puncte comune’, hașurate într-un ciclu de regenerare propriu.” – Cristina Milea

Denisa Berceanu (n.1994) este artist vizual independent. A studiat la liceul de Arte Plastice “Romulus Ladea” Cluj-Napoca, a absolvit Universitatea de Artă și Design (UAD) – secția Sculptură, a studiat scenografie în cadrul Universității de Arte Târgu-Mureș. A colaborat cu Teatru Național Târgu-Mureș – Compania Liviu Rebreanu, Asociația Animact (Teatrul Ariel), dar și pe plan independent, semnând scenografia mai multor spectacole realizate în colaborare cu Adonis Tanța.

Cristina Milea este creatoare de costume și decoruri. Deține un master în Reciclare artistică din 2010. În 2020 a fost distinsă cu premiul UNITER pentru „Cea mai bună scenografie ”. După 12 ani de experiență în spațiul teatral (peste 65 de producții), ea și-a redirecționat căutările artistice către noi forme de expresie: tehnici experimentale de reciclare creativă aplicate pe costume. Drept urmare, a creat o platformă numită ȘARLATAN, unde comentariul social se întâlnește cu arta vizuală.

Expoziția a avut loc în contextul performance-ului work in progress 4 DISCURSURI: Olga Malâșeva / Nicoleta Lefter / Vlaicu Golcea / Mihai Păcurar, după „Free Hugs” de Olga Malâșeva / traducerea: Raluca Rădulescu

MON CABARET NOIR – un spectacol de cabaret burlesc de Răzvan Mazilu

Fotografiat de: Mihaela Tulea, Florin Bondrilă, Dragoș Toader 

Cu ocazia premierei producției-eveniment „Maria de Buenos Aires”, un spectacol de Răzvan Mazilu, pe muzica lui Astor Piazzolla, înainte de a intra în spațiul Teatrelli și în atmosfera poetică a orașului Buenos Aires de la începutul secolului 20,  Galeria creart a invitat publicul să intre în universul altui spectacol de excepție semnat de Răzvan Mazilu și, totodată, în lumea cabaretului berlinez din anii 1920, acolo unde nimic nu este prea bizar și totul este permis pentru experimentare.

Mon Cabaret Noir este un demers unic, complex și emoționant. Pornește de la povestea Anitei Berber – dansatoare, coregrafă, actriță și fotomodel de mare succes din anii 1920, epoca de aur a cabaretului. Deloc cunoscută la noi, a fost o personalitate avangardistă, rebelă și excentrică, cu un destin demn de un scenariu de film. 

„Mon Cabaret Noir provoacă prin erotism și sondează părțile întunecate ale personalității noastre. Provoacă, în primul rând, ideea de libertate – aș putea spune că este o pledoarie pentru libertatea ființei, o ființă scuturată de toate prejudecățile și toate regulile pe care societatea le impune. Este foarte bine documentat și, nu în ultimul rând, îmi place să cred, temele și ideile din spectacol ating niște corzi neștiute sau uitate din sensibilitatea spectatorilor.” – Răzvan Mazilu

Cu: Răzvan Mazilu, Ilona Brezoianu, Anca Florescu, Alina Petrică, Ana Bianca Popescu

Costume: Răzvan Mazilu / Decor: Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru

O producție TEATRELLI (2015)

Stay safe, stay apart, but reconnect in light!

De Crăciun simți mai mult decât oricând nevoia de a te reconecta cu cei dragi. În acest an plin de incertitudini, suntem nevoiți să stăm departe fizic și mai aproape în suflet. Dar lumina aprinsă în fiecare casă ne reconectează și ne dă speranță. 

Lumina – un simbol al începutului și al sărbătorilor de iarnă. Ne invită să privim spre viitor, la zilele ce vor veni și la bucuria de a trăi. Am creat special pentru Galeria Creart o instalație de lumină – o galaxie de speranțe – care ne amintește că suntem împreună, parte din univers, oriunde ne-am afla. 

Este invitația noastră ca în vremuri în care nu putem călători fizic, să ne lăsăm purtați, în visare și în lumină, spre stele. Să aprindem scânteia din suflet și să ne lăsăm călăuziți nu de întuneric, ci de forme de lumină, concretizate în obiecte de design.

Despre WOOBA:
Toate pasiunile noastre se reflectă în stele. Creăm instalații de lumină și construim în același timp un brand sustenabil, bazat pe principiile economiei circulare. Proiectăm obiecte urbane, geometrice, pentru a satisface cele mai importante tendințe actuale în materie de gust şi stil. În acest proces, dezvoltăm un lanț economic local de impact, folosind materiale reciclate din lemn şi îmbinări din plastic biodegradabil, realizate prin tehnologie 3D. Aşa am creat WOOBA – o nouã formã de luminã. Lumină pentru suflet. Lumină pentru viitor. 
https://wooba.ro/

Ador să fac fotografii și să petrec timp cu familia și prietenii. Dacă aș descrie munca mea, aș folosi aceste trei cuvinte: ochi-inimă-creier. Sunt o fire curioasă, iar aparatul foto îmi este partener în căutarea frumuseții și în a arăta lumea prin ochii mei. Sunt destul de norocoasă să pot aloca timp suficient proiectelor personale, călătoriilor și colaborării cu o echipă de oameni minunați. Fotografia mea este despre stare, despre sentiment și căutarea detaliilor în imagini care să surprindă estetica umană – relația dintre uman și mișcare. (Mihaela Tulea)

„Teatrul este refugiul meu, locul de unde plec mai bogată sufletește, unde pot jongla cu timpul, un spațiu în care magia te cuprinde sub toate aspectele. Sunt piese pe care le-am revăzut de zeci de ori (fără exagerare), revelația lumii invizibile suflându-mi des în ceafă”, spune Mihaela. Apropierea de seducția involuntară a actorului, de mistica rolului și fascinația limbajului face ca fotografia Mihaelei să recompună sensul și emoția întâlnirii cu scena. (Eugen Rădescu)

Născută și crescută în București, Mihaela Tulea este un creator de imagini, stilul ei fiind unul bazat pe emoția umană și povestirea expresivă. Legătura dintre subiect și fotograf definește munca ei. Ea creează imagini pentru diferite companii, teatre și publicații. De asemenea, lucrează mult pe zona de fotografie de portret. A câștigat numeroase premii la concursuri de fotografi, precum: concursul ”Se caută fotografia lunii februarie 2014”, cu tema ‘’Fotografia alb-negru’’, organizat de Nikonisti, Malta International Photo Award 2018, Imagine Timișoara Festival  2019 –  secțiunea Portret etc. Lucrările ei au apărut în diverse publicații și pe diferite site-uri: Nikon Pro Magazine, Forbes, Avocați de top, TV Mania, Theatre Public (Franța), Nikonisti.ro etc. A expus la Galeria Odeon, Palatul Șuțu, în cadrul festivalului Reforma Photo Days 2 (la Atelier 030202), la Galateca – galerie de artă contemporană și design.

Eugen Rădescu este manager cultural și curator, specializat în relativism moral. A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1 (2005), al expozițiilor “How Innocent Is That?”, „Common Nostalgia” la Pavilion, “Hidden Shadows/Roma stories” la Mobius Gallery, București. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York (SUA). A ținut numeroase conferințe la diverse instituții, printre care apex (New York), Badischer Kunstverein (Karlsruhe), Casa Encedida (Madrid), Paris Photo (Paris),  Gulbenkian Centre (Lisabona), Kunsthalle (Viena). A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin și “QUEER. Istorii ilustrate” la Black Button Books, București. Este lector la Universitatea din București și profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Locuiește și lucrează în București.

„Safety Room presupune existența unui spațiu aseptic, nealterat de fluxul știrilor false. Posibil doar în situația unei decuplări totale față de orice sursă de informare – mass media, online, mouth to mouth, etc. – acesta se afirmă doar ca „stop joc”, nu ca soluție definitivă. Ferit fiind de „contaminare”, există însa riscul alienării, al ieșirii brutale din scenă, al părăsirii lumii așa cum este și o știm în momentul de față. Lipsa informației, a celei corecte, desigur, poate genera anomalii regretabile și uneori greu remediabile, dacă nu chiar imposibil de remediat. Prin urmare, Safety Room NU este o soluție! Este doar un moment de respiro, util pentru analiză și reflexie.“ (Cătălin Burcea)

„Cătălin Burcea analizează conceptual non-acțiunea produsă de imposibilitatea certitudinii. Imposibilitatea predicţiei implică imposibilitatea principială de a distinge. Pe de altă parte, siguranța creează propriile probleme. Burcea ridică semne de întrebare și pune în dezbatere chiar mecanismele societale acceptate, care produc adesea erori. Abordarea conceptuală a lui Cătălin Burcea este în permanență ‘time-specific’. Mereu conectat socio-politic, întotdeauna atent la reactivitatea societală.” (Răzvan Ion)

Cătălin Burcea este artist vizual. A expus, printre altele, la New York Foundation for the Arts (NYFA); Bienala JCE (6) – Beffroi de Montrouge, Paris; AltroQuale, Jesi, Ancona; Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Victoria Art Center, București; Galeria Calina, Timișoara; ARCUB Gabroveni, București; Alert Studio, București; VIENNAFAIR, Viena; Contemporary Art Ruhr, Essen; Centrul de Artă Contemporană Castel Ujazdowski, Varșovia; Galeria Spațiu Intact, Cluj-Napoca; Knoll Gallery, Viena. Este co-fondator și coordonator de proiect la ALERT Studio (White Code), București. În 2018 a fost selectat să reprezinte România în expoziția “How We See Things”, organizată de Ambasada Austriei la București, prin Forumul Cultural Austriac, cu prilejul Președinției Austriei la Consiliul Uniunii Europene. Trăiește și lucrează la București.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum: Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisabona; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery – Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor la Universitatea București, unde a predat un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8, împreună cu Beral Madra. Este coodonator și curator șef al creart Gallery din 2017. Este fondatorul Spinnwerk – Kunstverein Wien. Trăiește și lucrează la Viena și București.

„Blue door este un proiect work-in-progress care face parte dintr-o construcție expozițională numită Apocalypse/Beatus, o serie de foto-montaje inspirate din beatus-ii spanioli din secolul al XI-lea. Beatus-ii sunt manuscrise iberice din Evul Mediu unde erau comentate și descifrate interpretările din Apocalipsa după Sfântul Ioan. Apocalipsa este un termen ce anunță un sfârșit și un început dihotomic: sfârșitul lumii, așa cum o știm noi și, în același timp, fericirea absolută (după tragic). Blue door vorbește despre interpretarea acestor termeni din perspectiva performativă, printr-un obiect și o prezență umană, în căutarea meditației. Proiectul Blue door este un performance/instalație, care are ca inspirație partea interioară a clădirii, unde Arantxa Etcheverria are atelierul de lucru, o clădire construită de Marcel Iancu în 1934. Blue door face parte din aceleași căutări meditative ca cele din Red door: o zonă arhitecturală din atelierul artistei va fi refăcută și folosită într-un ansamblu performativ pe subiectul apocalipsei și al fericirii promise.“ (Eugen Rădescu)

Arantxa Etcheverria (n. 1975) este artistă de origine franceză, a studiat artele vizuale la Villa Arson din Nisa și scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Din 2013 a desfășurat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului său din București. Fie că e vorba de pictură, de instalație sau de montaje foto și video, lucrările ei sunt rezultatul unei analize minuțioase a geometriei spațiului. A expus, printre altele, la Art Safari (2018), ArtEncounters (2017), Architectures, BARIL, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2016, solo); DADADA, Media Art Festival, Muzeul de Artă Arad (2016); O tăcere dialogică, Club Electroputere, Craiova (2016); Comedia, Art On Display Project, Musette Kube, București (2015, solo); Video Zoom Romania, Museo di Roma / Sala Uno, Roma (2015); Corner, Galeria Calina, Timișoara (2014, solo); Objects of Desire, Galeria Sabot, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2014); Studio/Structures, Muzeul Național de Artă Contemporană – Anexa, București (2013, solo); BB6 – Bienala Internațională de Artă Contemporană București (2013). Este reprezentată de galeria BARIL, Cluj-Napoca. Trăiește și lucrează la București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion, București.  A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badischer Kunstverein, Karlsruhe; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. Este lector la Universitatea București și profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

„Tot timpul mi-a plăcut să mă uit pe geam, în casele oamenilor și mereu mi s-au părut poetice orele de seară, când sunt toți acasă. Și mereu mi s-a părut că ferestrele se deschid spre interior, nu doar fizic, ci și simbolic. Iar în perioada aceasta, de dinainte de Crăciun, văd blocurile din București ca pe un uriaș advent calendar, în care fiecare fereastră ascunde o istorie personală, din care – pentru o secundă sau două – fac și eu parte.” (Andreea Chirică)

„Curiozitatea este un element de bază al cunoașterii, cu toatea acestea funcția sa biologică și mecanismele neuronale care o determină sunt puțin cunoscute. Andreea Chirică analizează și reflectă asupra mecanismului social al curiozității. Dorința de a cunoaște viața altora devine mai profundă în preajma sărbătorilor de iarnă când ni se pare că Moș Crăciun e prin vecini.“ (Răzvan Ion) 

Andreea Chirică este artist și autor de romane grafice. A publicat cartea ”The year of the pioneer” în 2011, cu care a participat la Comic Con New York și la Salonul Internațional de Bandă Desenată de la Barcelona. Al doilea roman grafic, ‚Home Alone‘, a participat la expoziția centrală Romanian Design Week 2017 și a primit premiul pentru ilustrație la “Cele mai frumoase cărți din România” tot în 2017. A publicat bandă desenată și ilustrație în The Guardian, LA Times, Die Tageszeitung, Re:public Sweden, Elle Romania, Scena9, DOR etc. A expus la Residenzpflicht Berlin, Kunstraum Walcheturm Zürich, Visual Kontakt Cluj, creart Gallery București, Centrul Mora București, Muzeul Național de Artă Contemporană București, etc.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisabona; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery – Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor la Universitatea București, unde a predat un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator și curator șef al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena și București.

Imagine: Andreea Chirică, „Inside Out“, desen pe hârtie, 2019.

Official wine Serve

www.serve.ro

„Bulboacă creează imaginea imaginând locuri noi, suprarealiste chiar, uneori dincolo de ideile regizorului sau ale scenografului de teatru. El transformă fotografia de teatru în fotografie pusă în scenă (fotografie înscenată), fiind familiarizat cu limbajul vizual al cinematografiei și selectând cu atenție elementele vizuale. Astfel, lucrările sale fotografice trezesc amintiri narative în mintea spectatorului, care alcătuiește o poveste proprie înainte chiar de a vedea spectacolul. Utilizând mecanismele mentale deduse ale publicului și memoria teatrală a acestuia, fotografiile sale generează un aspect cu totul personal. Bulboacă este artistul-fotograf care oferă publicului o imagine statică și îi permite să genereze începutul, mijlocul sau finalul propriei narațiuni.“ (Răzvan Ion)

Adrian Bulboacă este fotograf, specializat în fotografia de teatru. Primele fotografii le-a realizat la vârsta de 16 ani. A fotografiat peste 1000 de producții  în toate teatrele naționale din țară și a lucrat cu regizori din toate generațiile, printre care Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, Gianina Cărbunariu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Catinca Drăgănescu, Bobi Pricop, Eugen Jebeleanu, Radu Nica, Carmen Lidia Vidu și alții. A documentat întregul proces de lucru al spectacolului „Rinocerii”, regizat de Robert Wilson, și a fotografiat producțiile lui Robert Lepage în trei orașe europene. A expus în spații ca Muzeul Național de Artă Contemporană, Palatul Kalinderu sau Institutul Cultural Român din Paris. Trăiește și lucrează la București.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisabona; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery – Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor la Universitatea București, unde a predat un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena.

Imagine: Adi Bulboacă, „Un exercițiu de Commedia del’Arte“ (regia: Tudor Lucanu), print on paper, 2012.

“Two different constructs este proiectul în care arhivez imagini iconice care aparțin unei zone geografice – Dobrogea – care a suportat etape succesive de mișcări masive de populații, dinspre și înspre Asia, care a experimentat cu succes conceptul bunei vecinătăți și a evitării conflictelor pe parcursul a zeci de generații.
La scară istorică, migrația poate fi privită ca un proces în plină desfășurare, element al unui complex și invizibil sistem care ne „conduce” și care reface, la intervale de timp aparent întâmplătoare, harta geostrategică a rutelor de strămutare.
Schimbarea perspectivei de abordare a diferențelor culturale, politice, religioase conduce la construcția unei noi logici capabile să armonizeze elemente contrare, să dizolve granițe, să netezească prejudecăți și să genereze o misiune pacificatoare.
În Two different constructs propun toleranța și acceptarea ca instrumente esențiale de ajustare a aspirațiilor și intereselor, înlăturându-se astfel pericolul unei dominații de orice fel.” (Loredana Stancu)

“În Two different constructs, proiect work-in-progress al Loredanei Stancu, avem de a face cu o întâlnire oarecum fericită, cel puțin deocamdată…
Pe de o parte se află femeia occidentală, modernă, eliberată de orice fel de constrângeri, iar pe de cealaltă parte un tip de construcție cu specificități arhitecturale distincte, landmark ușor recognoscibil al unei culturi religioase conservatoare.
Ne referim aici la construcțiile de cult islamic – geamii, moschei etc.
Loredana Stancu este fascinată de aceste construcții atipice ale căror minarete, în marea lor majoritate, sunt aruncate spre infinit în mod decisiv, aproape violent, însă, subliminal, artista realizează forța contrastului dintre cele două entități; propria persoană versus construcția per se.
Pe parcursul a 3 ani de lucru analitic, Loredana Stancu a documentat riguros o serie de astfel de construcții, care descriu un traseu imaginar încărcat de seducție, harta unui teritoriu familiar – Dobrogea – acolo unde culturi diferite coexistă, în mod natural și fermecător, prin diversitate și coloratură.
În fața fiecarei construcții artista s-a fotografiat figură întreagă, verticală precum minaretele, întocmai ca într-un postcard as souvenir, spre aducere aminte despre o normalitate posibilă cândva.
Două constructe aparent incompatibile se întâlnesc, în mod firesc, în același timp, în același spațiu.
Aici, acum, încă mai este posibilă o astfel de întâlnire. Nu se știe însă pentru cât timp. Într-un viitor guvernat din ce în ce mai mult de intoleranță și radicalism, acest tip de normalitate este pus sub semnul întrebării.
Cum poate fi totuși prezervată această normalitate?
Depinde de foarte mulți factori care țin mai degrabă de felul în care se vor aranja diferite layere sociale, politice, economice, religioase etc. Depinde de cum va funcționa „fibra” organică a civilizației umane în viitorul apropiat.
Rămâne de văzut…” (Cătălin Burcea)

Loredana Stancu este artistă vizuală. Lucrează și expune în principal fotografie și desen, acestea fiind mediile sale preferate, însă pentru anumite proiecte folosește uneori și pictura sau video. În proiectele sale de lungă durată cercetează și arhivează, în mod reflex, simboluri, clișee, imagini iconice specifice diferitelor culturi / civilizații. Fără a avea pretenția de a decripta automat valențele semiotice ale acestora, este interesată de felul în care se construiește imaginea actuală și care sunt parametrii care determină puterea ei de seducție. Date fiind perioadele de timp relativ îndelungate ale proiectelor tip work-in-progress, expune extrem de rar și doar pentru a puncta – când este cazul – unele registre importante în structura proiectelor sale. În 2011 expune la ALERT studio prima serie de fotografii sub forma unei foto-instalații de mari dimensiuni, intitulată “The Particle Moderator”, primul act din arhiva “Urban Signs”. Practica sa artistică presupune în mod curent numeroase intervenții minimalist-subversive în spații publice sau alternative, în diverse locații cum ar fi: Berlin – 2005, Atena – 2007, Kassel, Frankfurt, Linz, Brno – 2007, Istanbul – 2005, 2011, Paris – 2008, Varșovia – 2014, Viena – 2014, 2016, Cluj – 2017, București – 2000, 2003, 2009, 2018. Trăiește și lucrează la București.

Cătălin Burcea este artist vizual, co-fondator și coordonator de proiect la ALERT studio, artist-run space din București. În perioada 2009 – 2018 a curatoriat o serie de proiecte ale platformei program „White Code” la ALERT studio. În 2014 a mai curatoriat expozițiile „Multo Post Futurum” din cadrul evenimentului New Energies (Romania Focus), organizat de ViennaContemporary, și “1 min. & 45 sec. / A great future behind us” la Contemporary Art Ruhr – Essen. Ca artist a expus printre altele la Bienala JCE (6), Beffroi de Montrouge, Paris; AltroQuale, Jesi, Ancona; Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Victoria Art Center, București; Galeria Calina, Timișoara; ARCUB Gabroveni, București; Alert Studio, București; VIENNAFAIR, Viena; Contemporary Art Ruhr, Essen; Centrul de Artă Contemporană Castel Ujazdowski, Varșovia; Galeria Spațiu Intact, Cluj-Napoca; Knoll Gallery, Viena; Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca. Recent a fost selectat să reprezinte România în expoziția “How We See Things”, organizată cu prilejul Președinției Austriei la Consiliul UE. Trăiește și lucrează la București.

„Nimeni nu se îndrăgostește cu scopul de a răni obiectul afecțiunii sale, cu atât mai puțin pentru a se răni pe sine. Totuși, ființe umane, națiuni trec de la stadiul de iubire direct la război. Strategia iubirii presupune puterea absolută a farmecului seducției. Estetica seducției este un subiect diferit ce ar trebui discutat.
Iubirea este, în aceeași măsură ca și geostrategia, o pseudoștiință. De fapt, iubirea și geostrategia au multe în comun. Creează războaie, alianțe, construiesc imperii, distrug națiuni. Iubirea și-a pierdut strategia.
‚Geostrategic Love’ este o cercetare devenită expoziție, realizată în Deșertul Arabiei, Marea Arabă și Marea Neagră. Pe fiecare mal al apei descoperim un joc. O femeie jonglează pe plajă, un fileu de volei care sugerează un joc trecut și abandonat datorită căldurii care face imposibilă prezența umană. Două zone strategice în ecuația mondială, cu jocul aferent în mijloc. Prezența umană este aproape ignorată. Prezența cea mai importantă, de fapt. Am simțit la fel fotografiind cele două imagini: iubire și abandon. Dacă ne apropiem și privim îndeaproape, obiectul iubirii capătă o structură diferită. În fapt, este structura reală.
Gândirea startegică trebuie să se întoarcă la iubire. ‚Geostrategic Love’ poate fi un nou obiect de studiu în academie.“ (Răzvan Ion)

„La Răzvan Ion cunoașterea și iubirea sunt două elemente frecvent utilizate în practica sa artistică. Cunoașterea prin iubire, iubirea prin cunoaștere. ‚Geostrategic Love’ subliniază un contrast puternic între existența iubirii și imposibilitatea existenței în lipsa acesteia. Contrast regăsit și în simbolismul apei. Apa este atât o graniță, cât și o legătură între zonele separate de aceasta. Lucruri ce întâi par a fi antagonice, acum – la o analiză mai atentă – par a avea multe în comun. Fotografia este dusă mai departe de modul de expunere clasic. Artistul intervine peste acestea fie prin întăriri și sublinieri ale anumitor elemente, fie prin alte imagini proiectate peste fotografie.” (Theodor Moise)

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Ca artist a expus în Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery- Belgrad, Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca, ICA – București, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Madrid, Going Public – Milano, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, Muzeul Național de Artă – Timișoara, ICA Budapesta, New Langton – San Francisco etc. Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017. Trăiește și lucrează la Viena și București.

Theodor Moise este artist, grafician și curator. A expus în diverse contexte, a editat și ilustrat cărți și reviste. Recent a fost selectat de Art Theorema – Imago Mundi Highlights pentru a fi parte din colecția anului 2019. A fost asistent curator și grafician în cadrul Bucharest Biennale 8 – “Edith your future”, precum și grafician și unul dintre curatorii Festivalului de Fotogarfie „Reforoma Photo Days 1”. Lucrările sale cuprind de la fotografie la video, obiect, instalație, pictură și desen. Printre spațiile în care a expus se numără Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Galeria creart din București, Art Theorema – Imago Mundi Highlights și Fantom, Berlin. Trăiește și lucrează la Viena și București.