Organizată de CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, expoziția se înscrie într-o tendință identitară a programului curatorial al Galeriei CREART, care prezintă, în preajma Paștelui, expoziții de artă contemporană care evocă această sărbătoare reprezentativă a Creștinismului. După proiectul Grivița 53 - „Ou cu ou și cărămidă cu cărămidă” (2023), „Resurecție” - solo show Eugen Raportoru (2024), respectiv „CTRL + S(oul)” - solo show Sabina Legănaru (2025), anul acesta vernisăm la Galeria CREART, în Săptămâna Mare, expoziția personală „OVOGRAFIE” a artistei vizuale Mariana Andone Rotaru.
Specializată în arta migăloasă a încondeierii, artista propune o transpunere a motivelor tradiționale pe un suport neconvențional: oul de struț. Prin susținerea unor astfel de artiști, CREART își îndeplinește misiunea de a valorifica creativitatea populară și patrimoniul cultural imaterial oferind o platformă de vizibilitate meșteșugurilor artistice care, prin inovație și excelență, devin repere ale peisajului cultural urban.
Ca formă originară și simbol cosmogonic, oul traversează culturile lumii cu o constanță remarcabilă. De la mitologiile egiptene, grecești sau hinduse, până la tradițiile din Asia și Europa de Est, oul apare ca matrice a lumii, ca spațiu închis din care se naște totul. Artur Gorovei menționa că „Egiptenii îl adorau pe zeul Knef, a cărui statuie purta un ou în gură. Perșii credeau că, în vâltoarea haosului, apărau un ou, pe care Noaptea îl acoperi cu aripile ei, îl cloci, și din ou ieși lumea: Soarele și Luna se ridicară în sus, Pământul se lăsă în jos. Indienii, fenicienii, ca și israeliții, considerau oul ca principiu al Creațiunii. [...] Grecii, romanii aveau aceeași credință; filosofii lor vorbesc despre crearea lumii ab ovo.”
În tradiția creștină, această simbolistică se reconfigurează în jurul misterului pascal. Oul devine imaginea mormântului care conține viața, iar spargerea lui semnifică învingerea morții prin înviere. Ritualul ciocnirii ouălor, păstrat în cultura populară, nu este doar un gest festiv, ci o dramaturgie simbolică a regenerării, o reafirmare a vieții, a Adevărului și a Binelui. Practica încondeierii ouălor, răspândită în spațiul românesc, funcționează ca o formă de scriere ritualică. În acest context simbolic și tehnic se situează expoziția artistei Mariana Andone Rotaru, care reinterpretează tradiția încondeierii printr-o practică contemporană centrată pe oul de struț.
Conceptul expoziției „OVOGRAFIE” explorează oul ca unitate de măsură a genezei și ca obiect care conține în sine întregul univers, protejat de o coajă pe care artista așază, cu ceară și rigoare, hărți ale memoriei noastre colective. Vernisajul, plasat strategic în temporalitatea ritualică a Joii Mari, suprapune actul artistic peste tradiția vopsirii ouălor, transformând spațiul expozițional într-un nexus al memoriei colective și al expresiei contemporane. Selecția de lucrări propune astfel o dublă (re)citire: pe de o parte, ele conservă memoria unor tehnici și simboluri arhaice; pe de altă parte, ele deschid calea către o explorare contemporană a formei, a fragilității și a transparenței. Prin acest procedeu, coaja (inițial protectoare) este perforată, vulnerabilizată, dar și transformată într-un filtru al luminii.
Mariana Andone Rotaru (n. 1974, Republica Moldova) este arheolog, muzeograf și artist vizual, stabilit în localitatea Moriști, județul Cluj. În 2005 obține titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2021, activează sub brandul „MaryAndo Fior d’Or”, prin intermediul căreia realizează broderii pe coajă de ou de struț, explorând simbolistica sacralității pascale prin intervenții artistice de precizie. A expus la Muzeul Brukental din Sibiu, Muzeul Țăranului Român (București), Muzeul Satului Bănățean (Timișoara), Muzeul Etnografic al Sloveniei din Ljubljana, Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca și Galeria Pavot (Mariott, București).