Exhibition Category: Expoziții trecute

„Limita subtilă dintre viață și moarte, timpul, superstițiile și identitatea de gen sunt axele în jurul cărora se construiește creația mea. Arta mea este, în mare parte, o arhivă a diversității umane, o reflecție asupra fragilității universului uman, cartografiind anxietatea nașterii și a morții. Colecționez diverse obiecte, fetișuri, fotografii, ecografii și haine (cum ar fi rochia de mireasă a mamei mele, salopeta tatălui meu, pe care a scris ultimele sale cuvinte, o carte de sfaturi practice de la bunica mea – trecută prin generații) și le asociez obiectelor pe care le-am țesut din mărgele ca o anatomie prețioasă și fragilă (inimă, stomac, placentă).” (Magdalena Pelmuș)

“În timp ce vorbim…” undeva se naște o stea, iar altundeva moare o alta. Magdalena Pelmuș propune un discurs emoțional, dar și rațional, despre procesele dure și naturale ale vieții – de la naștere până la moarte. Un traseu de citit în cheia abordării acestor procese naturale, în firescul lor, optimist și sarcastic – și de aceea, poate nu degeaba – ironia și sarcasmul sunt cele mai spectaculoase atribute cu care postmodernitatea lucrează. Există un soi de anxietate a existenței, însă practica artistică propusă de Magdalena Pelmuș ne invită mai degrabă să ne scuturăm de negru-gri și să îmbrățișăm culoarea, patosul, sclipirea.” (Eugen Rădescu)

Magdalena Pelmuș, artist vizual și performer, s-a născut în 1974, în Constanța, România. A absolvit Universitatea de Artă din București și devine co-fondator în grupul SURSA, în 1999 și Loading Open LAB-spațiu artist-run, în 2006. Începând cu anul 2000, lucrările sale au fost expuse în bienale, muzee și galerii, cum ar fi cea de-a 3-a Bienală Internațională de Artă Contemporană București, România (2008); Bienala de Print Vilnius, Lituania (2008); Bienala Internațională de Miniatură, Galeria Modernă, Gornji Milanovac, Serbia (2008/2018); Snapshot România, Artiști contemporani din România, Treviso, Italia (2014); E-Bienale III, Centrul de Artă Victoria, București, România (2015); Muzeul de Artă Contemporană Sofia Arsenal (MAC), Bulgaria (2016); Bienala Art Encounters-Balamuc, Timișoara, România (2017); Imago Mundi, Salone degli Incanti, Trieste, Italia (2018). Lucrările sale pot fi găsite în colecții private și de stat, cum ar fi Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Colecția Luciano Benetton, Italia; Banca Europeană de Investiții, Luxemburg; Muzeul de Artă, Dobrich, Bulgaria; Carrefour des Arts, Normandia, Franța; M21, Langenlois, Austria sau Centrul Cultural Galeria Modernă, Gornji Milanovac, Serbia. Locuiește și lucrează în București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion București, “Hidden Shadows/Roma stories” la Mobius Gallery București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlsruhe; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris; Gulbenkian Centre, Lisabona. Este lector la Universitatea București și profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

„Pregătesc o serie de lucrări bazate pe ideea că sunt un artist prepper (prepper este o persoană care crede în evenimente apocaliptice și mereu se pregătește pentru catastrofe n.t.). Utilizez practica mea artistică în a mă proteja de un eventual viitor întunecat care ne așteaptă. De ce anume am nevoie pentru a supraviețui? Cum pot utiliza munca mea pentru a îmi fi de ajutor în cazul unor scenarii diferite în viitor și, în același timp, cum pot exprima dezastrul evident la care participăm cu toții? Când am început seria Apocalypse Insurance (Asigurare pentru apocalipsă) am acționat în baza unei critici consistente la adresa ideii <asigură-te că familia ta este în siguranță>. O idee pe care este bazată întreaga industrie a asigurărilor, așa cum aceeași industrie se bazează pe cei care sunt preppers.” (Linda Tedsdotter)

„Linda Tedsdotter adresează întotdeauna întrebări esențiale, la care nu ne-am gândit până acum, în forma unor instalații multimedia spectaculoase. Practica sa artistică intensifică experiența spectatorului într-un mod particular și ridică întrebări care nu au mai fost formulate în această manieră. Apocalypse Insurance este un concept permanent care generează expuneri diferite. În București vom arăta o nouă componentă a conceptului imaginată într-o manieră neașteptată. Tedsdotter folosește seducția putere-joc care face expoziția dezirabilă.” (Răzvan Ion)

Linda Tedsdotter este artist și curator. Lucrările sale au fost expuse încă din 1988 în diverse muzee, festivaluri sau galerii de artă precum Kaohsiung International Arts Festival in Taiwan (China, 2003), Museum of Contemporary Art in Zagreb (Croația, 2004), Moderna Museet in Stockholm (Suedia, 2006), Palais the Tokyo in Paris (Franța, 2013), OFF Biennal Cairo (Egipt, 2018) etc. Tedsdotter este și curator independent și deține poziția de coordonator internațional al programului de rezidențe de la Konstepidemin Gothenburg. A fost membru al board-ului Röda Sten și Gothenburg Biennale, al revistei Paletten și al galeriei artist-run Box. Trăiește și lucrează în Gothenburg. www.tedsdotter.com

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017.

„Un singur compozit, o singură structură, o singură paradigmă sau stil de abordare. Poate fi asta suficient în a înțelege ce se întâmplă în jur? Nevoia pe care o simțim în alegerea a ceea ce vedem este impulsionată de modul de gândire și perspectivă, pentru că societatea în care astăzi ne desfășurăm gravitează în jurul acestor noțiuni. Nu ca elemente de sine stătătoare, ci în contextul social universal. Începutul, ca nou, vine din modul de gândire nou, din perspectiva nouă, cu postmodernitatea ca moment temporal și spațial nou pentru societate. Vedem în jur, în jos, în sus – apropiem perspective, dar cum le putem lipi, aglutina astfel încât să compunem un ideal de realitate și nu un simulacru. Fotografia lui Cornel Lazia vorbește despre un ecosistem, format din compunerea dintre clădiri, oameni, stiluri de viață și obsesii urbane.

În fotografia sa, Cornel Lazia explorează ideea unui nou cod al orașelor prin reinterpretarea relației om-structură, având intenția finală de a crea un oraș ideal care trăiește și respiră într-o dimensiune imaginară, înmagazinând aspirații ce se hrănesc cu inspirație. La un nivel strict personal, această selecție ilustrează numeroasele sale conexiuni cu aceste “aglomerări umane”, adevărate reactoare ale omenirii care alimentează progresul și paradoxal, uneori, speranța.” (Eugen Rădescu)

Cornel Lazia a început să creeze fotografii în 1990, anul care a marcat sfârșitul erei comuniste în România. La scurt timp, a început să filmeze scurt-metraje. „Phoenix” și „Mimi” sunt două dintre filmele sale care vor stabili tonul lucrărilor sale ulterioare. “Phoenix” a fost un film de festival care vorbea despre revenirea uneia dintre faimoasele trupe folclorice românești, „Phoenix”, pe scena românească după ce au fost în exil timp de 20 de ani. Acesta a fost doar începutul unei fuziuni între pasiunea sa pentru fotografie și interesul său pentru muzică. În anii care vin, Cornel a început să fotografieze scena muzicală emergentă din București. Fotografia lui a ajutat la afirmarea unor artiști, din primele zile de existență ale formațiilor Șuie Paparude, DJ Vasile, BUG Mafia, Omul cu Șobolani, Deceneu. “Mimi”, al doilea film scurt, ilustrează calitățile mai senine ale operei sale. O mulțime de aspecte contemplative ale lui Cornel pot fi văzute în fotografia de modă: portrete, cărți de model în Elle, Beaumonde, Tabu, Cosmopolitan și One. Tehnicile sale de iluminare precise și stilul său curat și spontan de a fotografia, includ o gamă largă de subiecte și clienți. În prezent, Cornel lucrează cu capturarea instantaneelor ​​a tot ceea ce provoacă ideile moderne urbane. Trăiește și lucrează în București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, „Common Nostalgia” la Pavilion, “Hidden Shadows/Roma stories” Mobius Gallery București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris, Gulbenkian Centre, Lisabona. Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

“Imaginile tind să trăiască altfel decât ne place să credem. Le aruncăm în lume și socotim că ele încriptează semnificații controlate, infuzate într-o zeamă culturală a invariabilului. Gândim că se afundă într-un nod al emoționalului tropic, chiar dacă pare că le cerem să-l eludeze discret. Trecând prin multiple procese de apropriere, imaginea (în mod special, imaginea fotografică) sfârșește adesea prin a se poticni (cel puțin din punct de vedere expozițional) în bidimensionalul traducător al tridimensionaluilui. Deschizând un drum speculativ vizualului și răsucind semnificațiile de-a gata, ajungem invariabil la punctul 0 al culturii-jocul. Propun să mutăm cognitivul din imaginarul colectiv în cel empiric și să scoatem imaginile la joacă (și pe noi, odată cu ele). Să le lăsăm să se așeze, construiască, învârtă. Să le lăsăm să se ascundă și să se arate. Să le atingem, nu doar să le privim.” (Sabina Suru)

“Sabina Suru este o artistă ce lucrează cu fotografia cum puțini din mediul ei o fac. În mod constant îi găsește noi forme și expunerea diferă atat de la un spațiu la altul cât și de la un concept la altul. Exploatează o infinitate de forme, dimensiuni, reflexii, transparențe, obținând noi forme de percepție a realității. Explorare ce are loc sub forma unui joc, al unui joc continuu. Astfel, Suru ajunge să vorbească despre diverse mecanisme de speculare și interpretare a imaginii. Imagine ce este transformată și modificată în mod repetat de succesiunea de lentile și a diferitor corpuri ce intervin între privitor și imagine. De la imaginea realizată inițial până la cea finală intervin nenumarate sisteme de cercetare obsesivă a modului în care o imagine poate fi observată. Sabina se poziționează astfel mai mult undeva în jurul conceptului de imagine prin fotografie, acesta din urmă devenind un mijloc de expresie.” (Theodor Moise)

Sabina Suru (n.1986) trăieste și lucrează la București. Este activă în zonă de fotografie și intermedia, fiind interesată de felul în care abordări narative și obiectuale pot participa la o lărgire a spectrului formal, conceptual și expozițional al fotografiei. A expus în țară și în străinătate-White Noise Gallery [IT], Fabrică de Pensule, Mezanin, Quadro Gallery, Atelier 030202, Anca Poterasu Gallery, MateriaRepositorium, Linotip, MNAC București, Muzeul de Artă Cluj etc., fiind activă și în mediul editorial local (Exposing Movement) și internațional (Svaya, Apofenie Magazine etc.).

Theodor Moise (n. 1996) este artist, grafician și curator. A expus în diverse contexte, a editat și ilustrat cărți și reviste. Recent a fost selectat de Art Theorema – Imago Mundi Highlights. A fost asistent curator si grafician în cadrul Bucharest Biennale 8 – “Edith your future”. Lucrările sale cuprind de la fotografie la video, obiect, instalație, pictură și desen. Printre locurile în care a expus se află Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Galeria Creart, Art Theorema – Imago Mundi Highlights și Fantom, Berlin. Trăiește și lucrează la București.

„Comunicarea nonverbală transpusă prin lumină și fum, determină oțelul să reprezinte doar un vehicul personal și ideal pentru a le fuziona pe cele două, totul reprezentând o utopie. Ceva doar aparent prezent. Sculptura comunică cu întreg spațiul, m-am folosit de lumină și fum pentru a inunda fiecare atom din încăpere. Întreaga compoziție este dominată de contrastul puternic dintre materii, omogenizându-le am determinat sculptura să respire și să comunice cu spectatorul.” (Daniel Rădulescu)

„Lumina desface noi sensuri ale oțelului, impenetrabil apriori. Experiența devine conținutul expunerii. Obiectul devine din esențial secundar, iar impactul asupra privitorului conceptul. Intersecția dintre materie și lumină în relaționarea cu spațiul te poziționează într-o altă perspectivă decât cea așteptată inițial. Imaginea întregii expuneri devine cinematică, duce cu gândul la ceea nu percepem și amintește de „Stranger Things”. Daniel Rădulescu este self-conscious, autoreferențial, forțează limita celuilalt, mai mult decât limita sa sau a materialului utilizat.” (Răzvan Ion)

Daniel Rădulescu (n.1990) este grafician și sculptor independent. A studiat grafica tradițională la liceul „Hans Mattis Teutsch” din Brașov și sculptură la Universitatea de Arte Plastice din București. A avut mai multe expoziții de grup în București-Național Library, LaBorna art contemporary gallery, UNAgaleria, Qreator, Palatul Știrbei, Palatul Ghika, Palatul Noblesse, galeria Occidentului, Palatul Parlamentului, a mai expus în Cluj-Napoca,Timișoara, Brașov și în Roubaix(Franța), în cadrul evenimentului „La Braderie de l’Art” la La Condition Publique. În 2016 a avut două solo show-uri la galeria Kube, iar în 2017 solo show-ul intitulat ”MEИTAL” la „Helvetia luxury watches”.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev; etc. A ținut prelegeri și conferințe la diferite instituții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra. Este coodonator al creart Gallery din 2017.

„Lucrarea reprezintă o grădină proiectată și construită pentru expoziția actuală. Ea reprezintă o amintire din copilărie a grădinilor care înconjoară fabrica de ciment din Turda. Din cauza poluării excesive, toate fructele, legumele și plantele din jurul fabricii erau acoperite cu ciment, iar când ploua, toate deveneau cimentate. Întregul oraș era acoperit într-un strat subțire de ciment; chiar și in diminetile de primavara când mama ma ducea la grădiniță, aveam sentimentul că a nins, din cauza stratului care acoperea orasul cu praful de ciment.
Această grădină reprezintă, de asemenea, o metaforă a modului în care noi, ca o societate, ne înconjuram cu beton, astfel natura devenind un lux, un loc pe care îl vizităm în timpul liber. Suntem înstrăinați de natură, iar habitatul nostru natural au devenit zidurile, drumurile și trotuarele din beton, pe care ne plimbăm zilnic în orașele care, mai ales în România, au distrus lent și au scăpat de majoritatea parcurilor și grădinilor.” (Liviu Bulea)

„Liviu Bulea creează semne de întrebare care îndeamnă la cercetare și acțiune. Deși expune și călătorește mult în afara țării sale, el rămâne dedicat comunității de unde provine și provoacă spectatorul (în sensul lui Giovanni Sartori) la a imagina viața pe care o au locuitorii urbani din zonele pe care le cercetează el. Exploatează culori, griuri, texturi crude, unde juxtapunerea simplă a materialelor sugerează interesele profunde în punerea la un loc a oamenilor și a problemelor pe care le sesizează în realitatea cotidiană.
Mă tulbură cumva (în sens pozitiv) că Bulea poate folosi materiale care în primă utilizare par banale și ne întoarce cumva la formalismul anilor ’60, dar care, gradual, ne reamintește de opresiva realitate. O mișcare interesantă care amintește de “The Politics of Aesthetics” a lui Jacques Rancière.” (Răzvan Ion)

Liviu Bulea este un artist independent de 29 de ani, care trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. A studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în perioada 2008 – 2013. A expus la Galeria Iaga , Cluj-Napoca; Shelter Club, Amsterdam; Galeria MORA, București; Paralel Viena, Austria; Make A Point, București; Galeria Visual Kontakt, Cluj-Napoca și Oradea; Muzeul de artă Jurmala, Letonia; ASP Katowice, Polonia; la cea de-a 4-a ediție a Bienalei Studențești Internaționale din Novi Sad, Serbia, Bucharest Biennale 8 etc. A participat la următoarele rezidențe: Styria AiR, Graz, Austria; Reactor de Artă și Experiment, Cluj Napoca, România; Kultur Kontakt Viena, Austria; Visual Kontakt în Oradea, România.

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev; etc. Anținut prelegeri și conferințe la diferite instotuții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra.

„În Rooms, spațiul real și cel virtual se află într-o relație de continuitate. Virtualul este asociat cu fictivul, irealul, dar trimite totodată către posibilități sau alternative care nu pot fi imaginate fără a recurge la cunoștințele despre lume, la patternuri – privite ca modele funcționale sau stereotipuri și care, la nivel formal, pot fi descrise ca șabloane sau tipare a căror construcție are la bază repetiția. Reprezentarea este circulară: obiectele digitale și cele materiale sunt, pe rând, reprezentări și obiecte reprezentate. Sunt aduse în discuție extinderea conceptului tradițional de pictură în mediul digital și raportul dintre pictură și timp.” (Claudia Brăileanu)
„Lucrările Claudiei Brăileanu vorbesc despre o estetică mecanică, ce are la bază elemente ce vin din structura matematică, aparent inflexibilă, tehnică, plină de semnificații „rigide”. Linia, ca element primordial al tehnologicului, devine subiect și obiect al construcției oricărei imagini; ea este cea care unește două puncte, două stări. Una din exprimările cele mai reprezentative ale instalației Claudiei o reprezintă conceptualizarea pattern-ului, a acelui element de expresie formală, ce impune o reprezentare, prin repetiție, a unei autenticități.” (Eugen Rădescu, curator)

Claudia Brăileanu (n. 1981) a studiat pictura la Universitatea Națională de Arte din București în perioada 2012-2017. În 2016 a obținut o bursă oferită de Academia de Arte din Leipzig. Practica sa artistică recentă include pictură și imagine generată de computer. Evoluând în jurul unui concept extins de pictură, elementele care formează conturul limbajului său vizual sunt linia și patternul (repetiția). În lucrările sale, aceste elemente devin conținut. Prima sa expoziție personală (‘Deviations. Line, Pink…Black Square’) a avut loc în 2017 la Galeria Mobius din București. A participat la expoziții de grup ca Out of the Blue, Galeria Mobius (București, 2017); StartPoint Prize, Victoria Art Center (București, 2017); Zum Zoom Zoum, Gapgap (Leipzig, 2017); Rundgang, HGB Leipzig (2017); Dada, adică nu!, Jecza Gallery (Timișoara, 2016); Bucharest Contemporary/ Reshaping Landscapes, Five Plus Art Gallery (Viena, 2016); Tendencies in Contemporary Romanian Painting, Ambasada României în Berlin (2015), The Second International Student Drawing Biennial (Sofia, 2014). Trăiește și lucrează în București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii in științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion, “Hidden Shadows/Roma stories” Mobius Gallery București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

“Miracolul fotografiei, al așa-numitului obiect imagine, este să dezvăluie o lume radical non-obiectivă (Baudrillard). Josef Polleross extrage momente și locuri implicându-se indirect pe sine în mediul social reflectând perspectiva sa societală fie că se află în Afghanistan, India, Romania, Egypt, Georgia sau Iran. Lumea lui Polleross este non-obiectivă, dar reală. Lucrările sale ne arată ceva ce nu am fi văzut dacă camera nu s-ar fi aflat în mâinle lui.” (Răzvan Ion)

Josef Polleross este fotojurnalist și artist austriac. Lucrările sale au fot publicate în New York Times, Bild, Washington Post, Cairo Times, Life, Newsweek, Time, Geo, Stern, Spiegel etc. A expus în MAK, Vienna; Teheran City Photo Museum; Month of Photography in Vienna; Gallery Lumina, Vienna; Museum of Modern Art, Ankara; Leica Gallery, New York; etc. A publicat mai multe cărți ultima fiind “Thailand Triptychs”. După ce a locuit la New York, Cairo și Bangkok, Josef Polleross s-a întors la Vienna. www.polleross.com

Răzvan Ion este teoretician, curator și manager cultural. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev; etc. Anținut prelegeri și conferințe la diferite instotuții academice și de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. Este co-fondator al Bucharest Biennale, Pavilion Journal și Reforma Photo Days (împreună cu Eugen Rădescu). Este profesor la Universitatea București unde predă un curs de gândire critică și studii curatoriale. Recent a curatoriat Bucharest Biennale 8 împreună cu Beral Madra.

„În urmă cu 30 de ani, foarte la modă în casele românilor, carpeta Răpirea din Serai ce ilustra o scenă din opera lui Mozart, devine astăzi un veridic simbol old school al kitsch-ului contemporan. A fost evacuată dupa ’89 din memoria populară colectivă lăsând loc noilor produse consumeriste să strălucească.
Instalația interactivă Fight with Mozart este alcătuită dintr-un sac de box tapițat într-o carpetă de perete cu tema Răpirea din Serai, două mănuși de box tapițate, și un sistem de sunet care redă pasaje din opera Die Entführung aus dem Serail (Răpirea din Serai) compusă de Wolfgang Amadeus Mozart.
Astfel, privitorul/participantul la expoziție poate să interacționeze la propiu boxând în direct pe opera lui Mozart” Mihai Zgondoiu”

„Mecanismul de reproducere a unor obiecte relevante pentru trecut pare un răspuns la anxietate. O anxietate a prezentului proiectat pe un trecut reprezentat de obiecte acum aparent nerelevante. Mihai Zgondoiu este un artist care alege analiza lucrurilor aparent banale pentru a ne duce spre înțelegerea sociologică a unei epoci.” Răzvan Ion

Mihai Zgondoiu (n.1982) este artist, curator și galerist cu studii masterale și doctorale în domeniul artelor vizuale. Începând cu anul 2014 predă ca asist. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte din București – FADD, dep. Design. În practica sa artistică, oscilează cu lejeritate într-o arie largă de genuri și tehnici vizuale, de la desen, colaj și print experimental, la video-instalații, acțiuni-performance și intervenții urbane.
Proiectele sale evocă un spirit critic (și autocritic după caz) față de clișeele de gândire din societatea noastră actuală, parodiind falsele valori și icon-uri create de noile media prin diferite tipuri de propagandă fake news.
Cele mai recente expozitii/proiecte personale sunt: EXTRAfaces, Galeria Uj Kriterion – Miercurea Ciuc 2017, Fight with Mozart, RKI – Vienna Contemporary (AT) 2017, Noul Zid – Calina. spațiu de artă contemporană Timișoara 2017, Dada Brancusi, Galeria MB-XL Bruxelles (BE) 2016 & Galeria Galateca – București 2016, Mâna de aur a artistului, Galeria FivePlus – Viena (AT) 2014 & Galeria Aiurart – București 2013, Somnul lui Lenin, Piața Presei – Bucureşti 2011, Linia Roșie, Centrul Național al Dansului din Bucureşti 2011, Covorul Roșu, Curtea Muzeului Schlooss – Linz, (AT) 2011, Libertatea ca șablon, Galeria Hampden – Incubator Art Space, Amherst, Massachusetts (USA) 2010, Eu matriță, Galeria Calina – Timișoara 2009, Eu, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal. Sibiu 2008. A mai participat în expoziții/proiectele de grup: RERE. Overriding Design with Art and Vice-Versa – Vienna Design Week 2016 (AT), DADADA – Media Art Festival – Muzeul de Artă – Arad 2016, Transformation – Muzeul Beelden Aan Zee, Haga (HO) 2014, BB6 (Bucharest International Biennial for Contemporary Art) 2014, IEEB4 & IEEB7 (International Experimental Engraving Biennial 2010, 2016), Now Art Now Future (The International Biennial of print – Vilnius 2008), lucrările sale aflându-se în colecții particulare și de stat: Colecția de Artă Luciano Benetton (IT), Colecția de artă Alain Servais (BE), Colecția de artă Avium (RO), Colecția de Artă Daniel Ștefănică (RO), Colecția de Artă Năsui (RO), Colecția de Artă Herczeg (RO), Fundația Calina, Colecția de Artă DFEWA (DE), Muzeul de Artă Vizuală, Galați (RO), Muzeul Florean de Artă Contemporană-Baia-Mare (RO), Muzeul Naţional de Artă-Satu Mare (RO).

Răzvan Ion este artist, curator și teoretician. A expus în cadrul Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery- Belgrade, National Museum of Art – Cluj, ICA – Bucharest, NY Experimental Festival, InterFACES – Bangkok, Centro Cultural del Matadero – Huesca, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, National Museum of Art – Timișoara, ICA Budapest, New Langton – San Francisco etc. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev; etc. A ținut conferințe și prelegeri în cadrul a diferite instituții de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. A publicat în diverse cărți și reviste. Prima carte de artist i-a fost publicată în anul 2004. A editat mai multe reviste și cărți cea mai recentă fiind“Architectural Economy of a Biennial”. Este profesor la Universitatea din București unde predă studii curatoriale și gândire critică. Recent a fost numit curator al Bucharest Biennale 8, alături de Beral Madra.

„Red door/blue door” este un proiect work-in-progress ce face parte dintr-o construcție expozițională numită „Apocalypse/Beatus”, o serie de foto-montaje inspirate din beatus-ii spanioli din secolul al XI-lea. Beatus-ii sunt manuscrise iberice din Evul Mediu unde erau comentate și descifrate interpretările din Apocalipsa după Sfântul Ioan. Apocalipsa este un termen ce anunță un sfârșit și un început dihotomic: sfârșitul lumii, așa cum o știm noi și, în același timp, fericirea absolută (după tragic). „Red door” vorbește despre interpretarea acestor termeni din perspectiva performativă a unui paznic așezat în fața unei uși, în căutarea meditației prin simpla lui poziționare. Proiectul „Red door” este un performance/instalație, care are ca inspirație partea exterioară a clădirii, unde Arantxa Etcheverria are atelierul de lucru, o clădire construită de Marcel Iancu în 1934. „Blue door” și „Yellow door” vor face parte din aceleași căutări meditative ca cele din „Red door”: o zonă arhitecturală din atelierul artistei va fi refăcută și folosită într-un ansamblu performativ pe subiectul apocalipsei și al fericirii promise.”

Arantxa Etcheverria (n. 1975) este artistă de origine franceză, ce a studiat artele vizuale la Villa Arson din Nisa și scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Din 2013 a desfășurat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului său din București. Fie că e vorba de pictură, de instalație sau de montaje foto și video, lucrările ei sunt rezultatul unei analize minuțioase a geometriei spațiului. A expus, printre altele, la Art Safari (2018), ArtEncounters (2017 Architectures, BARIL, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2016, solo); DADADA, Media Art Festival, Art Museum of Arad (2016); O tăcere dialogică, Club Electroputere, Craiova (2016); Comedia, Art On Display Project, Musette Kube, București (2015, solo); Video Zoom Romania, Museo di Roma / Sala Uno, Roma (2015); Corner, Galeria Calina, Timișoara (2014, solo); Objects of Desire, Galeria Sabot, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2014); Studio/Structures, Muzeul Național de Artă Contemporană – Anexa, București (2013, solo); BB6 – Bienala Internațională de Artă Contemporană București (2013). Este reprezentată de galeria Baril, Cluj. Trăiește și lucrează la București.

Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii in științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion, București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele „Franchise” și „Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.