„Survival Infrastructure reprezintă o etapă a cercetării mele dedicate procesului de deșertificare din sud-vestul Olteniei și interdependenței dintre comunitate și ecosistem. Accelerarea degradării mediului generează transformări sociale profunde, în cadrul cărora migrația feminină se configurează ca efect structural. Lucrarea abordează această mobilitate nu doar ca deplasare geografică, ci ca formă de răspuns sistemic la precaritatea climatică și economică.” – Zoița Delia Călinescu

„În discursul actual despre Antropocen, spațiile periferice nu sunt simple zone de degradare, ci devin praguri active unde se negociază supraviețuirea. Proiectul Survival Infrastructure – instalație multimedia site-specific caracteristică practicii artistice actuale a Zoiței – recuperează periferia, scoțând în evidență câteva paradoxuri. Pe măsură ce solul câmpiilor românești devine mai puțin „productiv” în sens agrar tradițional, acesta generează o nouă productivitate, de o natură diferită: mobilitatea. Deșertificarea coridorului sudic al Dunării devine astfel catalizatorul unui fenomen social specific (migrația de gen), nu doar un proces geologic. Totodată, mai răstoarnă o logică; dacă în mod tradițional, plantele sunt simbolul stabilității (rădăcina), iar oamenii (în special bărbații) sunt simbolul mobilității, când solul se deșertifică, speciile native dispar sau „migrează” prin semințe purtate de vânt către zone mai fertile, fiind înlocuite de specii „oportuniste” sau rezistente la secetă (invazive), iar acest efect migraționist se reflectă și la oameni. În comunitățile din Oltenia, bărbații erau cei care migrau pentru munci sezoniere, dar migrația feminină actuală este un răspuns structural la colapsul „casei” (ecosistemului). Femeia, istoric legată de gospodărie și pământ, devine acum „sămânța” care pleacă pentru a asigura supraviețuirea celor rămași.

Centrată pe fenomenul accelerat de aridizare din sud-vestul Olteniei, expoziția-instalație a Zoiței funcționează simultan ca o arhivă a transformării ecologice și ca o hartă a rezilienței umane. În acest sens, corpul feminin devine ultima resursă pentru familii și pentru comunitate, dar și agentul critic al relației dintre degradarea solului și degradarea țesutului social. Instalația documentară Survival Infrastructure a Zoiței se revendică ecofeminismului teoretizat de autoare precum Donna Haraway, Vandana Shiva ori Maria Mies, dar este, în egală măsură ancorat în realitatea locală și în cercetarea din teren a artistei. ” – Ana Daniela Sultana

Zoița Delia Călinescu (n. 1978) este o artistă multidisciplinară, care abordează în mod curent medii diverse, de la fotografia digitală la desenul contemporan și de la instalații și video la performance. În prezent, practica sa artistică se concentrează pe o direcție documentară, cercetând relația om-natură și posibilitățile de coexistență sustenabilă între aceștia. Cele mai recente proiecte expoziționale ale sale, care evidențiază această nouă turnură artistică, au avut loc la Centrul Cultural Reduta din Brașov (2025, 2024), Universitatea de Artă din Budapesta (2023), ICR Istanbul (2021), WASP (2021) și ICR New York (2020).

Ana Daniela Sultana este curatoare, publicistă și consilier CREART; absolventă a Universității de Artă Aplicată din Viena, publică articole în revista ARTA, Orizonturi Culturale Italo-Române și pe agentiadecarte.ro. Colaborează cu instituții precum ICR Istanbul, ICR Viena, ICR Veneția, Forumul Cultural Austriac București, Muzeul de Artă din Timișoara, Kunsthalle Feldbach, Aluniș Art Center și cu numeroase galerii de artă contemporană.